Dacă dorim să profităm de toate binefacerile unei ceşti de ceai, trebuie să avem grijă la multe detalii. Să vedem cum trebuie să procedăm dacă dorim să preparăm o ceaşcă de ceai ideală! Alegerea ceaiului potrivit este doar primul pas. Şi cel mai bun ceai poate fi alterat, dacă nu respectăm câteva reguli de bază, şi iarba (sau frunzele) rămân prea mult timp în apa fierbinte, folosim apă cu conţinut de clor, folosim ceşti neutilizate de mult şi servim în pahare de hârtie sau mase plastice.... La fel trebuie să uităm "ouăle de preparat ceai" din metal, sau ligurile găurite pentru ceai. Vraja cea mai importantă a ceaiului stă in mirosul micilor frunze: dacă nu avem grijă, aceasta dispare rapid.
Cheia sucesului este apa
Să începem cu apa pentru ceai: apa de la robinet poate fi potrivită doar în cazuri exceptionale, acolo unde nu contine clor (sau în cantitate mică). Dacă în locuinţa noastră există instalaţie de filtrare a apei (de preferinţă cu două sau teri trepte), atunci situaţia este mai bună, dar dacă nu dispunem de asemenea condiţii, atunci să procurăm apă filtrată, neutră, care este bogat în microelemente, conţine foarte puţin carbonat de calciu şi nu conţine deloc sare. Cu toate că la prima vedere pare ciudat, dar merită să căutăm apa potrivită, deoarece diferenţa va fi uimitoare. Folosind apa neutră (având un pH 7) obţinem un gust mai arminic şi aromă mai bună.
Sânt unii care preferă clocotită?
Este regulă de bază, că apa folosită la ceai nu trebuie să fie prea clocotită, frunzele de ceai nu trebuie stropite cu apă prea fierbinte. Acesta are efect negativ asupra mirosului şi aromei ceaiului. Cel mai sigur este să folosim apa la 85 - 95 grade, şi datorită faptului că numai cei mai perfecţionişti măsoară cu termometru temperatura optima a apei pentru ceai, merită să priviţi suprafaţa apei, dacă nu clocoteşte, dar vibrează, atunci trebuie vărsate pe frunzele de ceai.
Înmuiate frumos, cu grijă
Momentul cheie al preparării ceaiului este înmuierea ierburilor sau frunzelor de ceai. Indiferent că punem frunzele în apă, sau turnăm peste ele apa clocotită, este aproape indiferent - fiecare metodă are adeţi. Primul considerent este că frunzele de ceai trebuie să se "deschidă" şi pentru aceasta e nevoie de spaţiu - din acest motiv nu este indicat de a folosi lingura sau ouăle de ceai amintite, fiindcă acestea presează frunzile de ceai, nu le lasă să se desfacă.
La fel de important este timpul de înmuiere - şi cel mai delicios ceai îşi pierde aroma, dacă-l lăsăm prea mult timp la înmuiat: în asemenea condiţii ceaiul are tendinţa să se amărească. Celor care îşi fac probleme datorită efectului excitant al teinei din ceai, recomandăm să reducă timpul de înmuiere la un minut, deoarece teina se dizolvă total doar în două minute. Timpul optim de înmuiere este foarte diferit în funcţie de felul ceaiului, în fiecare caz merită să urmărim modul de preparare recomandat de pe ambalaj. Timpul optim de înmuiere a ceaiurilor negre (din zonele Darjeeling, Ceylon, Assam) este de 3-4 minute, a ceaiurilor verzi chinezeşti de 4-6 minute, a ceaiurilor verzi japoneze de 1-3 minute, a ceaiurilor semifermentate verzi este foarte variat, 1-7 minute. În general se poate spune că, cu cât frunzele de ceai sânt mai mici, cu atât timpul de opărire trebuie să fie mai scurt - în cazul ceaiurilor cu filtru în pliculete, în care frunzele aproape că sânt măcinate la nivel de praf, timpul nu trebuie să depăsească 1-2 minute.
Să-i dăm importanţa cuvenită
Acestea au fost cele mai importante cunoştinţe technice în legatură cu prepararea ceaiului. Rămîne doar servirea şi consumul: în legatură cu aceasta trebuie doar excluse paharele din hârtie şi material plastic, ca să nu distrugem aroma şi mirosul ceaiului. Dar cel mai perfect rezultat îl obţinem atunci, dacă acordăm câteva minute nouă şi ceaiului nostru şi nu ne este lene să servim ceaiul într-o ceaşca de ceai din porţelan de sărbătoare. (Sursa)
