Despre echilibrul interior

”In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca in toate imprejurarile, ma aflam la locul potrivit, in momentul potrivit. Si atunci, am putut sa ma linistesc. Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Stima de sine.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala, nu erau nimic altceva decat semnalul ca merg impotriva convingerilor mele. Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Autenticitate.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa doresc o viata diferita si am inceput sa inteleg ca tot ceea ce mi se intampla, contribuie la dezvoltarea mea personala. Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Maturitate.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa realizez ca este o greseala sa fortez o situatie sau o persoana, cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc, stiind foarte bine ca nici acea persoana, nici eu insumi nu suntem pregatiti si ca nu este momentul … Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Respect.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa ma eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situatii, tot ceea ce imi consuma energia. La inceput, ratiunea mea numea asta egoism. Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Amor propriu.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa-mi mai fie teama de timpul liber si am renuntat sa mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astazi fac ceea ce este corect, ceea ce imi place, cand imi place si in ritmul meu. Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Simplitate.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa mai caut sa am intotdeauna dreptate si mi-am dat seama de cat de multe ori m-am inselat. Astazi, am descoperit … Modestia.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa retraiesc trecutul si sa ma preocup de viitor. Astazi, traiesc prezentul, acolo unde se petrece intreaga viata. Astazi traiesc clipa fiecarei zile. Si aceasta se numeste … Plenitudine.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca ratiunea ma poate insela si dezamagi. Dar daca o pun in slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte pretios.Si toate acestea inseamna … Sa stii sa traiesti cu adevarat.”

                                 ("In ziua in care m-am iubit cu adevarat"- poem scris de Charlie Chaplin)

Raul Dan Ionescu, scriitorul pasionat de ştiinţa de a trăi sănătos

Lucrează zilnic cu medicamentele, dar este adeptul teoriei care se bazează pe autovindecare pe cale naturală. Talentul său scriitoricesc este apreciat în cenaclul literar pe care îl frecventează.

Raul Ionescu este un personaj profund, cu o perspectivă diferită de majoritateaa semenilor în a privi lumea în care trăim. Iar acest lucru se întâmplă de când a început să-şi pună întrebări despre ce este omul şi ce-l diferă de celelalte specii de pe pământ.

„Există o latură discretă a vieţii mele şi aceea este cea mai importantă, în sensul că nu-i o latură de confirmat în lumea adevărurilor deja confirmate. Am investit toată viaţa mea într-o căutare de sine şi am ajuns la concluzia că a fi om nu este un talent, ci este lucrul cel mai natural al condiţiei umane. A fi ceea ce eşti înseamnă să ai o relaţie directă cu tine însuţi", spune Raul Ionescu.

În viaţa de zi cu zi lucrează ca asistent la una din farmaciile Spitalului de Urgenţă „Sf. Pantelimon" din Focşani, unde, după cum mărturiseşte, împachetează medicamente. Îşi respectă meseria şi locul de muncă, deşi convingerile sale personale legate de însănătoşirea prin medicamente sunt altele.

Adept al ştiinţei de a fi sănătos prin întoarcerea la mama natură, Raul Ionescu a experimentat pe pielea sa această ştiinţă, avându-l ca mentor pe inginerul Valeriu Popa, cel mai mare bioterapeut al României, de la care a învăţat că trupul uman are nevoie de hrană naturală, curăţenie sufletească şi credinţă pentru a fi ferit de boli.

„Ştiinţa de a fi sănătos nu este medicină, ea implică o responsabilitate pentru acţiunile tale şi stabileşte că pentru starea ta de dezechilibru nu există alt vinovat în afară de tine. Sănătatea perfectă este o stare în care armonia domneşte între trup, suflet şi minte. Sunt un colecţionar de obiceiuri bune de viaţă şi din cunoştinţele mele cantitative şi calitative dau şi altora", mai spune Raul.

Scrie proză

De ceva timp, încurajat de unii dintre scriitorii de vază ai judeţului, Raul Ionescu a fost cooptat în cenaclul literar al scriitorilor vrânceni, unde săptămânal încântă asistenţa cu proza sa scurtă.

„Nu mă consider neapărat scriitor, în schimb manifest starea de poezie şi starea de scris. Am fost remarcat că am talent în proză, acum câţiva de ani, de regretatul poet Dumitru Pricop, apoi alţi scriitori precum Culiţă Uşurelu, Mariana Vîrtosu sau Janine Vadislav au crezut în mine. Aveam nevoie de a mă îndrepta către nişte preocupări mai aşezate şi nişte oameni luminoşi, de ţinută, vibranzi iar asta am găsit la cenaclul pe care îl frecventez. E un cadru mai greu de găsit în lumea obişnuită, unde refrenul zilnic este legat de leu şi dolar", spune Raul Ionescu.

Întrebări şi răspunsuri?

Cum este literatura dumneavoastră?

Tot ce am făcut în viaţă a fost să mă autoînţeleg, iar scrisul este o consecinţă a acestui fapt. Scriu o proză care are legătură cu cunoaşterea de sine, cu trezirea acelei părţi din noi de care uităm şi care se numeşte suflet, însă niciodată la nivel dogmatic. Lucrez la un roman care se va numi „Paraşutistul".

Aţi trăit experienţe interesante legate de preocupările pe care le aveţi?

Acum câtva timp am făcut o călătorie de cunoaştere, în Brazilia, la vindecătorii renumiţi din această ţară. Am stat trei săptămâni şi a fost o experienţă foarte benefică, unde mi-am primit lecţiile şi am aflat despre mine ce capacităţi am.

Ce-i place

Îmi place foarte mult să fiu cu prietenii mei. Mă simt revitalizat şi fericit în preajma oamenilor care ţin mâna întinsă şi când dau şi când primesc. Cred că iubirea este cea care dă sens vieţii omeneşti. Sunt omul care acceptă totul în jurul său, care nu urăşte şi care consideră că totul este bine aşa cum este.

Ce nu-i place

Inerţia şi complacerea oamenilor în aşa zisele situaţii confortabile azi pentru ei. De asemenea, nu-mi place punerea logicii umane înaintea logicii divine şi dezicerea în permanenţă de iubire.

http://www.adevarul.ro/locale/focsani/PORTRET-_Raul_Dan_Ionescu-scriitorul_pasionat_de_stiinta_de_a_trai_sanatos_0_490751506.html

Roll the dice

     O poezie de Charles Bukowski

If you’re going to try, 
Go all the way.
Otherwise, don’t even start.

If you’re going to try,
Go all the way.
This could mean losing girlfriends,
Wives, relatives, jobs 
And maybe your mind.

Go all the way.
It could mean not eating for 3 or 4 days.
It could mean freezing on a park bench.
It could mean jail,
It could mean derision,
Mockery, isolation.

Isolation is the gift,
All the others are a test of your endurance, 
Of how much you really want to do it.

And you’ll do it
Despite rejection and the worst odds
And it will be better than anything else you can imagine.

If you’re going to try,
Go all the way.
There is no other feeling like that.
You will be alone with the gods
And the nights will flame with fire.

Do it, do it, do it.
Do it all the way
All the way.

You will ride life straight to perfect laughter,
Its the only good fight there is.

si traducerea in limba romana:

Dacã vrei sã încerci,
încearcã pânã la capãt
Altfel, nici nu începe.
Asta poate însemna sã îti pierzi
prietena, sotia, rudele, slujbele.
Si poate mintile.
Ar putea însemna sã nu mãnânci 3-4 zile.
Ar putea însemna sã
îngheti pe o bancã în parc.
Ar putea însemna puscãria.
Ar putea însemna bãtaie de joc, izolare.
Izolarea este un cadou.
Toate celelalte
Sunt teste ale rezistentei tale.
A cât de mult vrei sã o faci.
Si o vei face, în ciuda respingerii.
A celor mai rele sanse.
Si va fi mai bine
Decât orice altceva îti poti imagina.
Dacã vrei sã încerci, fã-o pânã la capãt.
Nu este alt sentiment ca ãsta.
Vei fi singur cu zeii.
Si noptile se vor aprinde.
Vei pluti în viatã drept
cu un zâmbet perfect.
Este singura luptã bunã care existã

Fool on the hill

The fool on the hill, in doua variante. Prima varianta este cea originala, cu trupa Beatles, iar cea de a doua varianta este cu Paul Mc Carteney, intr-o interpretare din concert. The fool on the hill, poate cea mai buna piesa a celor de la Beatles...

When The Tigers Broke Free

It was just before dawn
One miserable morning in black '44
When the forward commander
Was told to sit tight
When he asked that his men be withdrawn
And the generals gave thanks
As the other ranks
Held back the enemy tanks
For a while
And the Anzio bridgehead was held for the price
Of a few hundred ordinary lives.

And kind old King George sent Mother a note
When he heard that Father was gone.
It was, I recall, in the form of a scroll,
With gold leaf and all
And I found it one day
In a drawer of old photographs hidden away
And my eyes still grow damp
To remember His Majesty signed
With his own rubber stamp.

It was dark all around,
There was frost in the ground
When The Tigers Broke Free.
And no one survived
From the Royal Fusiliers,
Company, "C"
They were all left behind,
Most of them dead,
The rest of them dying
And that's how the High Command
Took my Daddy
From me.

Roger Waters wrote this about his father, who died in World War II at Anzio. Roger was born a few months before his father was killed. Released as a single in 1982, this song did not appear on an album until it was used on Pink Floyd's 2001 Greatest Hits compilation. This was used in Pink Floyd's movie The Wall. It appeared in the "Enemy Bridge Was Held" and "High Command" sections, when Pink sees his dad loading a gun and dusting his army uniform.

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El un om singur.

POSTED BY LUCIANA NECHITA: http://lucianaislearningtofly.blogspot.com/2007/12/necuvintele.html

Te iubesc

Poezie scrisa de prietenul meu, James.

Elegie

De ce asa de trist ramâi
Si trist înabusi un suspin,
Când rândunici în tara vin
Din tari cu rodii si lamâi
Si vezi cocorii cei dintâi
Rotindu-se sub cer senin?

De ce asa de trist revii
Si trist ramâi, suspini stingher,
Când negurile iernii pier
Si roua scânteie-n câmpii
Si mii de ciocârlii zglobii
S-avânta ciripind la cer?

De ce asa de trist suspini
Si trist ramâi atuncea când
Vezi florile-nflorind pe rând
(Si chiar macesii plini de spini)
Si vezi pe-alee, prin gradini,
Perechi de-ndragostiti trecând?
Cum n-ai fi trist, cum n-ai ofta,

Când numai dragoste respiri
în tot cuprinsul mândrei firi,
Când toate râd în preajma ta
Si plânge-n tine inima
însângerata de-amintiri?...