Emisiunea "Praf de stele" realizata de Liviu Zamora la Radio Romania Actualitati va fi desfiintata

Aflam cu ingrijorare si cu tristete de la prietenul nostru Liviu Zamora, ca excelenta sa emisiune muzicala de la Radio Romania Actualitati, intitulata "Praf de stele", va fi eliminata de pe noua grila a radioului public din România. In aceasta noapte se va desfasura ultima editie a acestei emisiuni.

Se pare ca la radioul national nu mai este nevoie de emisiuni muzicale facute cu profesionalism si cu suflet... Probabil se va trece la fadele play-listuri din care muzica va curge non stop, fara sa mai fie acea voce calda din spatele microfonului, care sa ne prezinte cu pasiune si pricepere mesajul din spatele textelor muzicii...

Am postat acest articol si  pe pagina de aducere aminte a emisiunilor "Metronom" ale inegalabilului Cornel Chiriac, deoarece  in inflexiunile vocii lui Liviu Zamora, distingem din cand in cand influentele si amprenta lui Cornel Chiriac, care a fost pentru el un model profesional, un mentor de departe si un profesor de muzica de calitate...

Pacat ca mai marii postului de Radio Romania Actualitati nu inteleg, sau poate nu vor sa inteleaga, ca desfiintarea unor emisiuni care chiar aveau ceva de spus ascultatorilor celui mai vechi Radio de la noi, precum si eliminarea unor oameni care s-au dovedit a fi adevarati profesionisti de-a lungul timpului, nu va duce decat la scaderea numarului si calitatii ascultatorilor...

Toate aceste desfiintari de emisiuni seamana cu desfiintarea emisiunilor de pe timpul radioului comunist, asa cum s-a intamplat si cu emisiunile lui Cornel Chiriac.

Am totusi speranta ca emisiunile lui Liviu Zamora vor putea fi ascultate in continuare, in cadrul radioului public, ar fi o greseala si un mare pas inapoi desfiintarea unei emisiuni apreciate sde foarte multi ascultatori, la fel cum ar fi si o mare greseala a celor din conducerea postului de radio, indepartarea unor profesionisti din cadrul Radio Romania Actualitati.

38 de ani de la ucidera miseleasca a lui Cornel Chiriac

Acum 38 de ani Cornel Chiriac a plecat brusc la cer, de unde ne incanta si astazi cu vocea sa, cu personalitatea sa si cu tot ceea ce a facut in scurta sa traiectorie pe acest pamant pentru ascultatorii de muzica buna din Romania... Te dorim astazi, aici, maestre... 





  

Cornel Chiriac, un vesnic "Sweet child in time"

Daca ani de-a randul, Cornel Chiriac a transmis ascultatorilor sai de dupa Cortina de Fier sute si sute de piese muzicale de exceptie, haideti ca astazi, cand se implinesc 38 de ani de la uciderea sa miseleasca de catre mana lunga a Securitatii, sa-i transmitem acolo, in Cer, un cadou muzical... O piesa pe care el insusi a transmis-o de nenumarate ori la emisiunea Metronom de la Radio Europa Libera, o piesa pe care sa o asculte si el de acolo de unde se afla si care stim ca ii va placea cu siguranta...

Din partea lui "Piparus Petru", a "Cioarei din varful parului", (am luat doar doua nume la intamplare), si a tuturor celor care i-au ascultat emisiunile si l-au apreciat, pentru domnul Cornel Chiriac, care se afla de data asta el insusi dupa "Cortina de Fier", (o alta cortina de fier), "Sweet child in time" cu Deep Purple... Cu mentiunea ca pentru toti cei care te-au ascultat, Cornele, ai ramas acelasi "dulce copil in timp"...

Doamnelor si domnilor, in memoria lui Cornel Chiriac, sa ne ridicam in picioare si sa ascultam impreuna aceasta excelenta piesa...

https://www.youtube.com/watch?v=PfAWReBmxEs

Lecţia de ascultare - Cornel Chiriac predă "Pink Floyd"

Redau aici integral un articol despre Cornel Chiriac, care mi-a placut.

Azi mi-am adus aminte de Cornel Chiriac, inegalabilul DJ de la "Europa liberă", răsfoind site-ul postului http://www.europalibera.org/, unde am găsit un "Metronom" cu Pink Floyd - The Piper At The Gates Of Down. Rebel, nonconformist, mîncînd muzică pe pîine – cam aşa a fost Cornel Chiriac, DJ-ul pătimirii noastre, cum i-au spus prietenii.

În liceu, în Piteşti, traduce reviste de jazz din străinătate, apoi dă la „Teatru”, apoi lucrează la Radio Bucureşti, unde organizează prima arhivă românească de jazz şi îşi exasperează cenzorii, difuzînd rock progresiv, promovînd trupe autohtone, primind saci de scrisori, aruncînd în eter sfidarea Beatles „Back in the USSR” taman în momentul invadării Cehoslovaciei de către trupele pactului de la Varşovia. Pletos, bărbos, dă cu tifla miliţienilor... Interzis la radio, fuge în Occident, cu o invitaţie falsificată de prieteni grafologi (!), avînd drept bagaje numai nişte benzi ale formaţiei Phoenix. Îşi reia „Metronomul” la Radio Europa Liberă, unde pune în undă istoria - Led Zepellin, Pink Floyd, Santana, Simon & Garfunkel. Devine profesorul de muzică al tuturor puştanilor români, care îi ascultă vocea gravă printre fluierăturile staţiilor de bruiaj şi ţin evidenţa topurilor, în loc să înveţe marxism-leninism.

Ironiile sale la adresa regimului Ceauşescu ustură ca ardeiul iute. Revoltaţi, securiştii cu cefe groase hotărăsc contraatacul. Cornel Chiriac este înjunghiat pe 4 martie 1975, noaptea, într-o parcare din Munchen. Pe crucea sa de la Cimitirul Reînvierii din Bucureşti este scris: "Generation: Make Love Not War" - "Tineri, faceţi dragoste nu război !". Asasinul n-a fost găsit niciodată. Incă te ascultăm, Cornel!

Cornel Chiriac - 70 de ani

Au trecut sapte decenii de la nasterea lui Cornel Chiriac, cel care, mai intai de la “Radio Romania”, apoi de la “Europa Libera” a demonstrat ca muzica rock poate submina sistemul pietrificat, ca poate fi o forma de contestare a totalitarismului si de regasire a demnitatii. A fost unul dintre jurnalistii radio cei mai pretuiti de catre legendarul Noel Bernard. Nu facea doar emisiuni muzicale exceptionale, ci organiza adevarate tribune ale libertatii. A intruchipat paradigmatic ceea ce Monica Lovinescu a numit est-etica.

Cornel Chiriac in studioul de la Europa Libera. De aici a facut exceptionalele emisiuni muzicale care i-au bucurat pe milioane de romani, care fiecare in camaruta lui, ii ascultau prezentarile de albume, intr-o fascinanta calatorie in lumea muzicii acelor vremuri.

Atunci cand in tara menestrelul de serviciu Adrian Paunescu se prosterna dizgratios “cantand Conducatorul” si slavind “libertatea comunista” (o facea inca inainte de al sau “Cenaclu”, acolo insa lucrurile au ajuns la paroxism), Cornel Chiriac sustinea valorile occidentale, pluralismul, transparenta si diversitatea opiniilor. A trait in adevar, spre a relua formula extraordinar de patrunzatoare a lui Havel. A fost iubit de milioane de tineri din Romania. O iubire ne-comandata, ne-regizata, ne-contrafacuta, precum in sinistrele spectacole-mamut ale “Cenaclului Flacara al Tineretului Revolutionar”. Intr-un fel, insasi infiintarea “Cenaclului ” lui Paunescu la mijlocul anilor 70 era raspunsul nomenklaturii ideologice (PCR, UTC, UASCR) la contagioasa lectie de libertate propusa de realizatorul de la “Europa Libera”. Nu neg ca au existat si artisti onesti care au participat la circul paunescian. Au fost ori s-au lasat inselati. Manipularea grandilocvent-patriotarda a fost deopotriva perfida si grotesca. In mare masura, prin emisiunile lui Cornel Chiriac de la “Europa Libera” a prins fiinta o contra-cultura a libertatii in Romania.

Citesc pe Hotnews: “La 4 martie 1975 a fost injunghiat linga masina sa, intr-o parcare din Munchen. Vestea mortii sale a fost o lovitura uriasa pentru iubitorii de muzica din Romania. Au aparut imediat zvonuri ca fusese asasinat din ordinul regimului Ceausescu, evident deranjat de emisiunile care promovau nu doar muzica buna, ci si ideile “subversive” ale lui Cornel Chiriac despre libertate.” Politrucii regimului erau turbati cand venea vorba de muzica rock, de culturi alternative. Nu am intalnit reactionari mai batuti in cap, mai ingusti la minte, decat ideologii comunisti din acele timpuri ale nesimtirii si nerusinarii.

Ce puteau pricepe cei pe care poetul Geo Dumitrescu ii numea “tovarasul Gusa” si “tovarasul Ceafa”, ce puteau pricepe Paul Niculescu-Mizil, Dumitru Popescu, Cornel Burtica, Ion Iliescu, Petru Enache, Traian Stefanescu, Pantelimon Gavanescu, Constantin Bostina, Suzanica Gadea si Cornel Pacoste, servitorii ideologici ai dictaturii, din muzica formatiilor “Pink Floyd”, “Creedence Clearwater Revival”, “Led Zeppelin”, “Deep Purple” si “Jefferson Airplane”? Cum sa tolereze ei atractia tinerilor spre Beatles, Rolling Stones, Jimy Hendrix, Janis Joplin, Jose Feliciano? Intuiau un singur lucru: asa ceva, o asemenea debandada este de nepermis. Nu e mult mai frumos si mai “indicat” sa inganam balade revolutionare cu accente pretins patriotice? Limbajul muzicii rock este unul universal. Tocmai de aceea regimurile comuniste l-au prigonit.”Carta 77″ a pornit ca miscare de sustinere a formatiei rock “Plastic People of the Universe”. Textele le scria, intre altii, Martin Palous, filosof arendtian si voegelinian, discipolul lui Jan Patocka. Havel l-a admirat pe Frank Zappa (si viceversa).

Probabil ca arhivele DIE pot spune multe despre atentatul criminal la viata acestui soldat al libertatii. Daca n-ar fi fost ucis, daca ar fi apucat caderea dictaturii, nu ma indoiesc ca vocea lui Cornel Chiriac ar fi rasunat fara ezitare in favoarea rupturii radicale cu un sistem pe care l-a detestat si care, din nenorocire, a reusit sa-l rapuna. A fost un non-conformist, un spirit anti-totalitar, o constiinta libera, opusul a ceea ce regimul incerca sa impuna drept model cultural. Romania democratica ii datoreaza imens. (Sursa)

The Cornel Chiriac Story

Realizatorul emisiunii „Metronom“ este omagiat în Germania printr-un documentar realizat de Patrick Banush, fiul prietenului său de o viaţă, Max Bănuş.

La 40 de ani de când unul dintre idolii tineretului din România anilor ’60, Cornel Chiriac, a scris istorie radio, provocând, prin muzică, regimul comunist din Bucureşti, realizatorul emisiunii „Metronom“ este omagiat în Germania printr-un documentar realizat de Patrick Banush, fiul prietenului său de o viaţă, Max Bănuş. În 1968, Chiriac, gazda emisiunii „Metronom“, transmisă pe atunci de Radio Bucureşti, se solidariza cu poporul ceh, a cărui ţară era invadată de trupele Pactului de la Varşovia.

În seara lui 21 august 1968, momentul în care trupele alianţei (mai puţin cele române) au invadat Praga, din difuzoarele României răsunau versurile piesei „Back in USSR“ (You don’t know how lucky you are), trecută de cenzură de Cornel Chiriac. Până la începutul anului 1969, realizatorul uneia dintre emisiunile cu cea mai mare audienţă din România pierdea lupta cu autorităţile române şi se vedea nevoit să renunţe la microfonul de DJ de radio în ţara sa.

Rememorând faptele de atunci, mai multe posturi germane de radio difuzează o emisiune de aproape o oră dedicată lui Chiriac şi realizată de scenaristul şi regizorul Patrick Banush. „Viaţa lui Cornel este lupta unui disc-jockey împotriva unui dictator, a unui sistem“, explică realizatorul documentarului. „Termenul de DJ are astăzi alte conotaţii. Cornel Chiriac avea Conservatorul făcut, făcea jazz, făcea cultură...“, spun cei care l-au cunoscut. „De copil auzeam mereu numele Chiriac, atât de la părinţii mei, care amândoi lucrau la Europa Liberă, cât şi de la colegii lor. Şi după moartea lui Cornel, în anii ’80, se vorbea deseori despre el. Tatăl meu spunea că a fost un DJ senzaţional, iar eu nu înţelegeam cum poate fi atât de interesantă o emisiune de muzică“, spune Patrick.

„Un thriller politic“

Fosta logodnică a lui Cornel Chiriac, Linda Schuster, povesteşte în reportajul lui Banush despre realizatorul „Metronom“-ului şi despre emisiunea lui, difuzată mai întâi din Bucureşti şi apoi din studiourile de la München ale postului de radio Europa Liberă.

Povestea a fost continuată de regretatul Max Bănuş, cel care l-a ajutat pe Chiriac să ajungă la München, şi de Emil Hidos, unul dintre milioanele de fani „Metronom“.

„Ştiam că în România e o dictatură, că era interzis să asculţi Europa Liberă, dar pentru mine era logic să se facă politică la radio, aşa că mă întrebam pe cine interesează că unul pune un disc de muzică pop sau rock. În ultima perioadă a vieţii tatălui meu, când el se simţea foarte rău, am realizat că povestea părinţilor mei este extrem de importantă şi că cea a lui Cornel este ca o tragedie greacă.

În termenii de astăzi, povestea lui e un thriller politic. Este o poveste care nu se poate repeta, deşi există şi alţi dictatori şi alţi disc-jockey în lume. Astăzi, lumea are acces la internet, oriunde, ascultă multe posturi, se informează. Dar în România, pe vremea aceea, toată ţara asculta un singur post de radio. Tata începuse să lucreze la un proiect despre Chiriac, voia să scrie o carte. Voia să facem cartea asta împreună“, spune Patrick.

Gazda documentarului „The Cornel Chiriac Story“ este Trudi Dumitrescu, a cărui voce se auzea şi pe genericul emisiunii la începutul anilor ’70.

„Ne-a numit analfabeţi“

Max Bănuş relata cum, într-o zi, când era la Europa Liberă, şeful său ia citit o scrisoare „nebună“, primită de la un anume Cornel Chiriac. „Era o scrisoare deloc măgulitoare la adresa redacţiei“, spunea Bănuş. „A scris că nu avem emisiuni şi muzică pentru tineret. După ce ne-a numit analfabeţi, s-a oferit să vină la noi şi să facă un program adevărat pentru tineret“. Chiriac scrisese aceste rânduri din Austria, unde ceruse azil politic şi unde ajunsese „graţie“ unui fals în documente. La puţin timp după ce „Metronom“-ul a fost scos din program, în 1969, lui Chiriac i se permisese, aşa cum era procedura atunci, să părăsească România pentru a lua parte la Congresul Federaţiei de Jazz din Europa de Est, în Cehoslovacia.

În aprobarea de călătorie, în baza căreia urma să i se acorde permisul de părăsire a ţării, destinaţia era trecută cu pixul. Chiriac s-a dus cu acest formular la prietenul său, graficianul Zica Baroi, care, imitând scrisul funcţionarului, a adăugat la destinaţie şi Austria, pe lângă Bratislava. Aşa a ajuns Chiriac în Austria, de unde l-a luat Max Bănuş cu maşina, aşteptându-l pe partea germană a graniţei, pe care Cornel a trecut-o pe jos.

PROPUNERE

„Cred că americanii vor face acest film“

Fiul jurnalistului Max Bănuş are o serie de motive personale pentru care „a atins“ subiectul Cornel Chiriac. Având în vedere ecoul pe care emisiunea „Lost in Music, The Cornel Chiriac Story“ a avut-o în presa germană, Patrick spune că ar trebui făcut un film despre viaţa lui Chiriac. „Cred că americanii, nu românii, vor face primii un film mare despre Chiriac. Un film despre Cornel nu ar putea fi decât unul mare, genul Hollywood, de mare calibru. Johnny Depp ar fi perfect pentru rolul lui Cornel, dar peste vreo 5-6 ani, când mai îmbătrâneşte“, spune Patrick, căruia i-ar plăcea să scrie scenariul unui asemenea film.

TEROARE

„Mi-era mereu teamă că cineva îl va împuşca prin fereastră“, spune fosta logodnică a lui Chiriac, care acum locuieşte la München

Linda Schuster, o tânără din Braşov, care de la o fidelă ascultătoare devenise logodnica lui Chiriac şi probabil cea mai apropiată martoră a vieţii lui, a înţeles mai bine decât oricine altcineva cine a fost Chiriac. A fost cea care-i împărtăşea iubirea, dar şi tristeţea. Disc-jockey-ul primea, pe lângă scrisori de apreciere sau plângeri de la ascultătorii din România, şi unele de ameninţare cu moartea din partea Securităţii române. „Locuiam la parter, iar mie-mi era mereu teamă că cineva îl va împuşca prin fereastră. Lui, însă, nu îi era teamă“, povesteşte Schuster, astăzi în vârstă de 59 de ani.

„Pe de-o parte, Cornel era cel mai renumit cetăţean român la acea vreme, cunoscut de oameni între 18 şi 81 de ani. Pe de altă parte, era un străin cu părul lung şi negru, barbă, care pe străzile din München, unde pe vremea aceea străinii nu erau prea bine văzuţi, era un nimeni“, continuă fosta logodnică a acestuia.

Închisoare pentru o scrisoare

Popularitatea lui Cornel, născut în 1941 în Basarabia şi crescut în Piteşti, o depăşise cu mult pe cea a celorlalţi membri ai redacţiei Europei Libere. „În timp ce eu primeam 10 scrisori pe săptă mână, Cornel primea 800. Printre acestea erau şi scrisori de la Securitate cu ameninţarea că, dacă va continua, îl vor lichida“, spunea regretatul Max Bănuş.

„Lichidaţi“ fuseseră şi fanii lui din România, care au îndrăznit să-i scrie şi care, din cauza acestor epistole, şi-au riscat libertatea. Unul dintre aceştia este Emil Hidos, un simplu ascultător care, la vârsta de 18 ani, i-a scris lui Chiriac 6 scrisori, semnate cu pseudonimul „Brian Jones“. Una dintre scrisori a ajuns la Chiriac şi a fost redată în emisiunea sa, dar celelalte au ajuns în mâinile Securităţii, iar Hidos a intrat în puş- căria acesteia, unde „a petrecut“ 6 ani.

O crimă bestială

Trist, departe de ţară şi de ascultătorii săi, Chiriac petrecea mult timp în redacţ ie sau într-un local numit „Klein Bukarest“, care aparţinea unui fost artist de circ român. În „Micul Bucureşti“, Chiriac îşi trăieşte şi ultimele clipe de viaţă.

„Cornel m-a sunat în jurul lui nouă. Era în localul artistului de circ. A povestit că vorbeşte cu un tânăr“, relatează Linda Schuster. Bănuş povestea că martori ar fi auzit cum Chiriac l-a invitat pe un tânăr să mănânce, după ce acela s-a plâns că îi este foame“. Tânărul l-ar fi rugat pe Cornel să-l ia şi pe el cu maşina... În noaptea de 4 spre 5 martie 1975, la ora 2.00, o studentă îl descoperă pe Cornel Chiriac răpus de 12 lovituri de cuţit în piept, căzut lângă maşina lui. Tânărul de 17 ani, care i s-a adresat lui Chiriac în local, a recunoscut crima. Motivul invocat de el a fost: jaf.

„Mi-a fost clar că tânărul nu ştia ce face. Ar fi spus în cele din urmă că cineva i-ar fi promis 10 mii de mărci, dacă îl «elimină» pe Chiriac. Cu ceva vreme înainte se auzise că doamna Ceauşescu ar plăti un milion de dolari pentru moartea lui Chiriac“, povestea Max Bănuş.

PROIECTE

„Am benzi salvate de la Europa Liberă“

Documentarul dedicat celui mai „cunoscut, dar şi celui mai singuratic disc-jockey din lume“, este doar un „început“ pentru Patrick Banush, care va spune cândva şi povestea tatălui său, Max Bănuş. „Am două cutii cu benzi înregistrate vreme de 30 de ani şi salvate de Max de la Europa Liberă. Restul au fost arse, când s-a închis redacţia

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cornel-chiriac-primul-dj-anticomunist-828145.html

Amintiri cu si despre Cornel Chiriac

Demult, intre 1969-1975, la Europa Libera exista spatiu special pentru muzica pop-rock, de care Romania avea atata nevoie. Cu un generic de emisiune ilustrat din creatia trupelor de gen din epoca (ex. Emerson, Lake & Palmer). Emisiunea se numea Metronom, realizator, inegalabilul Cornel Chiriac. La inceputul lunii Martie, am depasit cei 30 de ani de amintire de cand lumea nu il mai are pe Cornel Chiriac. In seara lui 30 martie, la Club Prometheus din Bucuresti, oamenii au fost stransi in jurul unei amintiri.

Monica Andrei: "Cornel Chiriac, cel mai iubit si cunoscut comentator de jazz al anilor '60, a reusit sa fuga din tara cu ajutorul unor prieteni grafologi care i-au falsificat o invitatie. A lucrat la Europa Libera doar sase ani, fiind injunghiat la comanda Elenei Ceausescu. Cel putin asa sustin nepotul si matusa lui, singurele rude care au ramas in viata. Pe crucea sa de la Cimitirul Reinvierii din Bucuresti este scris un mesaj care-l defineste cel mai bine "Generation: Make Love Not War": "Tineri faceti dragoste nu razboi".

Doru Ionescu: "În Bucuresti, a înfiintat un club de jazz la Casa Studentilor, cu auditii aglomerate, devenit unul dintre polii întâlnirilor culturale tinere... Cu un picup Belcanto într-o sacosa si cu maldarul de discuri într-o alta, facea pur si simplu educatie muzicala (mai târziu si de la postul national de radio), ajungând sa se identifice cu evolutia acestei muzici în România (a adus carele de înregistrari la Preoteasa si a fondat fonoteca radio-ului, îsi mai amintesc Marius Popp si Wolfgang Guttler...).
Îi placeau lucrurile deosebite, chiar daca pentru a le populariza trebuia sa riste enorm... Într-o perioada de proliferare a folclorului de tip nou, socialist, festivist, gasea totdeauna loc unei voci de exceptie ca cea a Mariei Tanase (iar când a organizat primul referendum Lbucure atunci când pe primul loc a gasit-o pe aceasta!)... "Je t'aime, moi non plus" - slagarul cuplului Jane Birkin/Serge Gainsbourg - a fost interzis la difuzare înca de la aparitie, nu si pentru Cornel care a luat a nu stiu câta sanctiune pentru programarea acestuia în emisiunea sa... Senzational ramâne episodul cu Mircea Florian, amintit de Camil Petrescu jr.: "Era imediat dupa Cehoslovacia, în 1968, si Florian compusese o piesa cu un lup mare, cinci lupi mici, în care aluziile la adresa U.R.S.S.-ului si a celorlalti invadatori erau evidente... A dat banda cu emisiunea cenzorului ("cap-limpede" i se spunea) de la capatul culoarului de emisie, a obtinut necesara viza, dar pâna la cabina de emisie s-a oprit într-alta, de montaj, unde-si rezervase înregistrarea acelei melodii, si a înlocuit-o din mers cu o alta din emisiune, care avea exact aceeasi durata. Din fericire, nu a auzit-o nimeni noaptea, pe postLDin pacate, nu acelasi lucru s-a întâmplat cu un BEATLES - "Back in U.S.S.R" - care a scapat de cenzor (acela nestiind engleza), dar care a fost ascultata, în emisie, de cine nu trebuia... Asa a fost interzis "Metronom"-ul lui Cornel Chiriac în 1969 si asta-i si motivul care a pus capac tuturor mizeriilor suportate de Cornel si l-a hotarât sa fuga!"

Noel Bernard: "Cornel nu avea înca hîrtiile de refugiat care i-ar fi permis sa calatoreasca în RFG. Îmi aduc aminte ca astazi de ziua în care ne-am întîlnit într-un frumos si vechi hotel de pe malurile Salzarului, un rîu pitoresc care traverseaza orasul lui Mozart. M-a întîmpinat un baiat tînar, pe vremea aceea avea 25 sau 26 de ani, putin hippy ca înfîtisare, dar evident inteligent, plin de candoare si simpatic. Conversatia n-a durat prea mult. Mi-a povestit despre greutatile pe care le întîmpinase la Radio Bucuresti, despre felul cum emisiunile lui erau cenzurate. Despre modul absurd în care un nechemat sau altul stabilea ce melodii sunt conforme cu linia partidului si care sunt contrarevolutioare sau subversive.
Mi-a spus ca tolerase toate aceste nu fara momente de razvratire fiindca spera, împreuna cu multi altii pe vremea aceea, ca lucrurile se vor îndrepta treptat. Invazia Cehoslovaciei, înabusirea Primaverii de la Praga îi zdrobise toate sperantele. Hotarîse sa plece cu orice chip din România. M-am înteles cu el sa vina sa lucreze la noi la Radio. Ma felicitam ca facusem o achizitie buna, ca umplusem o lacuna în programele noastre, fara sa banuiesc pe vremea aceea cît de stralucita avea sa se dovedeasca."

Dan Goanta: "Chiriac era un workaholic. Pe lînga Metronom-ul zilnic, realiza programul nocturn "All Together Now", a sustinut vaste seriale despre Beatles sau blues, colabora cu redactorii muzicali de la celelalte sectii ale "Europei libere". Programul sau de seara, "Jazz à la carte", era fara egal. Cornel era fascinant nu doar prin sinceritatea cu care vorbea, dar mai ales prin gust si competenta. Parea ca stie tot si ca are acces în toate ungherele culturii pop, a carei efervescenta plutea pe frecventele hîrîite si, nu rareori, bruiate ale undelor scurte emise din München.
Cîtiva ani, reluarea Metronom-ului s-a difuzat la 6 dimineata. A fost singura perioada cînd am fost. matinal cu placere. Printre altele si pentru ca încercam sa-l înregistrez pe un magnetofon arhaic. Am si acum benzile, nu mai am magnetofon. Din pacate, nu îl înregistram pe el, vocea care ne sucea mintile, ci doar muzica, de negasit în alta parte. În fond, el era acolo, pe post, în fiecare zi, ce nevoie ai fi avut sa-i arhivezi vocea? Nu peste mult timp aveam sa-mi dau seama cît de mult gresisem. Cunoscusem alti pasionati, colectionari cu rude "afara" sau asa-zisi traficanti de LP-uri, cu care faceam schimburi complicate, în retea. Patrunsesem, adica, într-o zona minoritara unde muzica nu mai parea chiar atît de inaccesibila. Numai ca filmul radio s-a rupt în noaptea de 4 spre 5 martie 1975. Cornel Chiriac a fost înjunghiat de un detracat. Si noi crezusem ca vom îmbatrîni ascultînd intonatiile sale ironic-amicale! S-a spus ca îl lovise bratul lung al Securitatii, însa lucrurile au ramas confuze. Ipoteza nu e chiar naiva, Cornel primea tone de scrisori din tara, cu pseudonime fanteziste si expediate în cele mai ciudate moduri - profitînd de turistii straini sau de neatentia "organelor". Toti îl înjurau pe Ceausescu si cereau dedicatii muzicale. I-am scris si eu în vara lui 1974 (semnînd Black Jimmy Page!), iar el mi-a facut pe plac, difuzînd "Butterfly Bleu" cu grupul Iron Butterfly, o piesa de 14 minute!
S-au împlinit trei decenii de la disparitia lui Cornel Chiriac. N-am facut o scanare completa a mass-mediei de acum o saptamîna, dar în parohiile vizitate nu l-a invocat nimeni. E pacat. E relevant. Ar fi trist sa-l reducem pe Cornel doar la o simpla competenta muzicala. Vocea lui complice stia, în acelasi timp, sa provoace meditatii interogative. Si asta nu e putin deloc! În toamna lui 2004, lumea rock-ului a pierdut un alt guru radiofonic, englezul John Peel, pionier si el al sonoritatilor incitante. Presa britanica nu s-a sfiit sa-l proclame "personalitatea cea mai influenta" a genului. Dar el s-a bucurat de longevitate si libertate si s-a limitat la rock. Cornel - nu! Drept care presa mea britanica îl prefera."

Aurel Gherghel: Pe 4 martie 2000 s-au implinit 25 de ani de la moartea lui Cornel Chiriac, cel mai iubit si cunoscut comentator de jazz si pop al anilor "60, animator si figura unica prin pasiunea, competenta si teribilismul prin care se implica in viata muzicala a acelor ani. Erau atunci vremurile de relativa deschidere culturala si bunastare, era vremea primului club de jazz din tara (din 1964, la Casa Studentilor bucuresteni, animat de Mihai Berindei), a auditiilor de la Ateneu si a "retragerilor" pentru cate o saptamana la Sinaia ale celor care-l inconjurau pe George Balan; vremea primelor grupuri de rock si a lansarii lor in cluburi, restaurante, pe litoral, in presa, la radio si chiar la tv. Era vremea cand aceasta noua muzica era neglijata, daca nu hulita de Conservator (nu si de destui conservatoristi) si de Uniunea Compozitorilor, de alte oficialitati. Era vremea autodidactilor, a celor care invatau din mers, care cresteau si traiau o data cu noua muzica. Deloc surprinzator, acesti autodidacti au reusit sa penetreze mass-media si sa devina idolii unei generatii. Tobosar de jazz, animator de cluburi, initiatorul si redactorul celei mai iubite emisiuni radio din domeniu, Metronom (1967-1969, alaturi de semenul si prietenul lui, Geo Limbasanu), Cornel Chiriac ajunge in 1969 in Occident si reia acest Metronom, la Europa Libera. Mii de scrisori ale ascultatorilor din Romania, semnate cu cele mai ciudate pseudonime, ajung la el, ca si date sau benzi ale grupurilor romanesti. Beneficiind de discografia mondiala si de informatia din tara, emisiunile lui Cornel Chiriac devin sursele noastre de cunoastere competenta, ba mai mult, zic eu acum, obliga oficialitatile sa permita o contrapondere realizata in tara. Mai zic eu ca rolul sau a fost important in lansarea marilor festivaluri nationale ale anului 1969 (Jazz, la Ploiesti, realizat de Clubul de Jazz local si Pop - Club A), chiar daca "disparitia" lui in aprilie a lasat un gol important in lumea noastra si a generat atatea legende (vezi si cartile lui Nicu Covaci si Edmond Deda, scrise, desigur, dupa "89). A fost un luptator aprig si incomod, un pasionat despre care se spune ca petrecea multe nopti in radio, ca la inregistrarile formatiilor statea la masa de mixaj, ca toata fonoteca de jazz a Radioului din acei ani a fost copiata de pe discuri si fisata de el; ca, in martie, la Cerbul de Aur de la Brasov, a dat foc la perdelele din hotelul "Aro" pentru ca organizatorii nu au respectat conventia ca Phoenix sa cante in festival, dupa care, la cateva zile, a aparut pe postul din Munchen. Cornel Chiriac era pe atunci un european. Am in fata magazinul "Jazz Forum" din 1968; o fotografie ni-l arata pe Cornel la Varsovia, alaturi de toti reprezentantii Federatiilor Nationale de Jazz, la constituirea Federatiei Europene de Jazz. Visul lui Mihai Berindei si al jazzmenilor nostri, de a avea Federatia Romana de Jazz, nu s-a putut realiza. Si n-am fost in stare de acest lucru nici dupa "89... La 4 martie 1975, pe cand avea 32 de ani, Cornel Chiriac a fost injunghiat de un tanar, aparent fara motiv, intr-o parcare, noaptea, la Munchen. A fost prima pierdere a muzicilor pop-jazz; au urmat apoi Dorin Liviu Zaharia, Richard Oschanitzchi, Gabriel Dragan, Anda Calugareanu, Dan Mandrila, Nicu Vladimir si atatia altii, ultimul plecat fiind Iuliu Merca. Toti la varste nedrepte. Toti in plina maturitate artistica. Putem spune ca pop-jazzul a devenit clasic. Nu voi uita ca un alt 4 martie, cel din 1977, i-a luat pe Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocanet, Alexandru Ivasiuc. Voi cere si pentru ei un moment de aducere aminte. Cine are amintiri are si sperante. In lumea asta in care traim, unde veselia nebuna se impleteste atat de natural si de real cu tragedia, poate ca avem nevoie si de un trecut. I-am fost recunoscator lui Iulian care a fost la Cluj si a adus pentru revista un amplu material despre concertul din 17 februarie, dedicat memoriei lui Iuliu Merca. Iar azi, marti, 14 martie, TVR 1 a transmis un excelent memorial Mihai Florea, primul si cel mai cunoscut animator de concursuri cu public TV. Cateva minute mai tarziu, Tele 7abc anunta ca duminica, 19 martie, la opereta, va fi un spectacol in memoriam Dorin Teodorescu. Tot duminica seara, Antena Bucurestiului va intrerupe istoria muzicii pop pentru o emisiune dedicata lui Cornel Chiriac si Dorin Liviu Zaharia. Poate ca nu toate sperantele mele sunt puse la Bingo...

Alexandru Sipa: Din pacate, nu l-am cunoscut personal. Pe viu l-am vazut/ascultat o singura data.Era in toamna lui 1967, la Casa de cultura a Studentilor din Cluj, unde a prezentat un concert memorabil cu un Trio formidabil: Bob Iosifescu – baterie, Johnny Raducanu – contrabas si Jancsy Körössy – pian. Eram foarte tinar atunci, fascinat de jazz si de personalitatile de pe scena.I-am ascultat cu multa pasiune emisiunile de la Radio-Bucuresti si, mai tirziu, de la Europa Libera. I-am citit si ii recitesc cu placere textele de pe copertile discurilor Jazz in Trio, Jazz-session cu Friederich Eulda, Avangarda cu Guido Manusardi, Ansamblul de Jazz al Universitatii din Illinois (toate la Electrecord), Prefata la Viata mea la New Orleans de Louis Armstrong si Jazz-ul – izvoare si semnificatii din Secolul XX, Nr. 3/1965 (numar in care a aparut si necrologul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej).Pe Cornel Chiriac il consider cel mai talentat si informat comentator/promotor de jazz pe care l-a avut Romania. La Europa Libera a prezentat muzica pop, dar marea lui vocatie era jazz-ul. Johnny Raducanu il considera “cel mai harnic redactor muzical”, iar Marius Popp – “un adevarat fanatic al jazz-ului – care ardea o data cu interpretarea/improvizatia pe care o asculta”.Cornel Chiriac era foarte apreciat si de celebrul Willis Connover (SUA).Atit la microfon, cit si in scrierile sale, Cornel Chiriac traia si transmitea totul profund, frenetic.Participa cu aceeasi mare intensitate la drama si la bucuria oricarui om, a oricarui popor, fie el negro-american sau roman.Iata-l scriind despre Louis Armstrong: “De unde si cum s-a ivit acest Apollo Negru care incalzeste inimile a milioane si milioane de admiratori pe care si i-a cucerit cu muzica lui pura, vibranta, din care razbate molipsitor, cind bucuria si un umor sanatos, cind amaraciunea si tristetea resemnata si tacuta? Daca ar fi sa cautam originile rascolitorului mesaj pe care-l contine arta lui Armstrong, atunci ar trebui sa ne intoarcem cu secole in urma pentru a urmari firul tragicei epopei pe care a trait-o un popor de dezmosteniti, stramutati cu forta pe un pamint strain...”Sau, in Jazzul – izvoare si semnificatii: “Aspiratia spre libertate, spre o viata mai buna, constituie tema centrala a cintecelor religioase. Tristetea care se degaja din textele acestora nu se traduce prin disperare. Identificindu-se poporului evreu, ale carui suferinte sint povestite in Biblie, negrii aspirau ca si acestia la acel «pamint promis», la eliberarea din conditia lor servila”; “Componenta majora a folclorului negru american, blues-ul ilustreaza poate cel mai bine viata, necazurile, bucuriile si aspiratiile poporului negru american”.In acelasi articol, prin doua exemplificari sugestive, Cornel Chiriac compara blues-ul cu doina romaneasca.Din pacate, n-am facut note dupa emisiunile sale. Si totusi, Securitatea imi reprosa ca la auditiile Clubului de Jazz-Brasov folosesc ca material ilustrativ emisiuni Metronom inregistrate (ceea ce nu era adevarat).Oricum, cel mai frumos, mai magulitor compliment care mi s-a facut vreodata, a fost acela ca vocea si modul meu de prezentare/comentare seamana cu ale lui Cornel Chiriac. Si asta in 1970-71, pe cind realizam si prezentam, ca student, emisiunile de jazz de la Studioul studentesc de Radio Cluj.Asadar, am avut suficiente motive ca atunci, in 1975, cind am aflat trista veste a incetarii din viata a lui Cornel Chiriac, sa-i aduc, la trei zile dupa aceea, un modest omagiu, la Clubul de Jazz-Brasov. Cu tot riscul intre doua piese de atmosfera, Miorita in versiunea folclorica a Lucretiei Hort si Impresii de pe Olt – jazz cu Guido Manusardi, am strecurat, cu glas tremurat, urmatoarea fraza: “Undeva, un om a murit, a fost ucis miseleste. Acel om era un roman si asta nu ne poate lasa indiferenti”.Dupa audierea tulburatorului album Balade cu Harry Belafonte si inainte de a spune “La revedere” fanilor de jazz prezenti in acea seara la Teatrul de papusi din Brasov, am mai adaugat simplu si sec: “a fost o auditie inchinata memoriei lui Cornel Chiriac”.Indiferent de consecinte, simteam ca mi-am facut datoria fata de idolul meu Cornel Chiriac si fata de cei prezenti, care, poate cu unele exceptii, inca nu aflasera trista veste.Si un ultim gind dedicat acum memoriei lui Cornel Chiriac: in ciuda vietii agitate, framintate, dramatice pe care o traia, ca orice spirit creator, dar si ca oricare dizident din tara sau din diaspora, Cornel Chiriac era optimist si optimizant, tonifiant, la fel ca si cintecele negro-spirituals inspirate din Biblie si cintate cu atita emotie si expresivitate de Louis Armstrong pe albumul Louis and The Good Book.

In Memoriam

de Noel Bernard

L-am întîlnit pe Cornel Chiriac pentru prima oarî în primăvara lui 1969. Era la scurt timp după invazia Cehoslovaciei. Cumva, Cornel reuşise să iasă din România şi să ajungă în Austria. Cineva mi-a spus că în lagărul de refugiaţi de la Kreiskirchen de lîngă Viena se afla un tînăr muzician român foarte talentat, care făcuse emisiuni muzicale la Radio Bucureşti şi care era un as în domeniul muzicii moderne. Am intrat în legatura cu el şi am aranjat să ne întîlnim la Salzburg.
Cornel nu avea încă hîrtiile de refugiat care i-ar fi permis să călătorească în RFG. Îmi aduc aminte ca astăzi de ziua în care ne-am întîlnit într-un frumos şi vechi hotel de pe malurile Salzarului, un rîu pitoresc care traversează oraşul lui Mozart. M-a întîmpinat un băiat tînăr, pe vremea aceea avea 25 sau 26 de ani, puţin hippy ca înfîţişare, dar evident inteligent, plin de candoare şi simpatic. Conversaţia n-a durat prea mult. Mi-a povestit despre greutăţile pe care le întîmpinase la Radio Bucureşti, despre felul cum emisiunile lui erau cenzurate. Despre modul absurd în care un nechemat sau altul stabilea ce melodii sunt conforme cu linia partidului şi care sunt contrarevoluţioare sau subversive.
Mi-a spus că tolerase toate aceste nu fără momente de răzvrătire fiindcă speră, împreună cu mulţi alţii pe vremea aceea, că lucrurile se vor îndrepta treptat. Invazia Cehoslovaciei, înăbuşirea Primăverii de la Praga îi zdrobise toate speranţele. Hotărîse să plece cu orice chip din România. M-am înţeles cu el să vină să lucreze la noi la Radio. Mă felicitam că făcusem o achiziţie bună, că umplusem o lacună în programele noastre, fără să bănuiesc pe vremea aceea cît de strălucită avea să se dovedească.
După completarea formalităţilor, a venit la noi la München la sfîrşitul lui mai 1969. Curînd dupa aceea, undele hertziene purtau spre România şi în lumea largă unul dintre cele mai bune programe din lume de muzică populară modernă.
La început, Cornel a simţit nevoia să-şi reverse năduful şi, folosind un limbaj prea elegant, s-a răfuit cu cei care nu-l lăsaseră să-şi facă meseria la el acasă, care îl siliseră s-o apuce pe drumul pribegiei. N-ar fi trebuit poate să-l las s-o facă. Cel puţin nu în stilul acela. Dar nu am vrut ca acest tînăr de o sensibilitate cu totul deosebită să aibă impresia că a fugit de o cenzură în România ca să dea de o altă cenzură aici la München. Încetul cu încetul şi-a dat seama că nu politica, ci muzica era menirea, vocaţia lui. Într-o perioadă scurtă, a devenit idolul unei mari părţi a tineretului din ţară. Dar nu numai din România. Primea scrisori din Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Olanda, Anglia, Italia şi din multe alte ţări. Tineri care nu înţelegeau o boabă românească erau entuziasmaţi de muzica pe care o prezenta, şi scriau spunîndu-i că nicăieri în altă parte nu puteau asculta un program atît de bun.
Şi totuşi, deşi avea nenumăraţi prieteni pretutindeni, şi mai ales în România, deşi primea mii de scrisori de la tineri care aproape invariabil îşi începeau rîndurile scriind: "Dragş Cornele, aş vrea să mă număr printre prietenii tăi", Cornel se simţea singur. Un băiat singur de care nimănui nu-i păsa.
Cornel nu se putea împăca cu gîndul că sute de mii, dacă nu milioane de tineri din România îl adorau, în timp ce aici la München era un oarecare. Încerca să găsească un surogat. Aduna la el acasă pe cine vrei şi pe cine nu vrei încercînd să aprindă un mic foc de căldură şi prietenie care să înlocuiască flacara de dor care ardea în el dupa dumneavoastra, cei care-l ascultati si admirati. Pierdea zilele si multe nopti într-o continua cautare, sfâsiat de o neliniste care nu se astâmpara. Câteodata îsi gasea refugiul într-o sticla de vin. În profesiunea lui, Cornel era un model de constinciozitate. Nimeni nu punea mai multa pasiune în munca lui decât el. Programele lui erau rezultatul unui studiu intens al avalansei de discuri noi care-l copleseau în fiecare saptamâna.
Dar Cornel nu se multumea doar asa cum o fac multi disc-jockey sa asculte muzica. Pentru el, cel putin la fel de important ca muzica, a fost întotdeauna fenomenul social, revolta si nemultumirile din care tâsneau aceste cântece si care erau perfect oglindite adeseori în textele folosite. Cornel era, dupa cum stiti, o enciclopedie a muzicii populare moderne, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai ei. Un om care o întelegea perfect, fiindca îi întelegea radacinile, stia de unde vine, îi împartasea setea dupa libertate si pace, oroarea de razboi si brutalitate. Visul unei lumi mai bune. "Vino Isuse pe pamânt. N-ai sa crezi ce-ai sa vezi aici."
În seara de 4 martie, Cornel a fost apucat din nou de acel val de neliniste despre care va vorbeam la început. A înregistrat la radio o serie de programe si pe la 7 seara a iesit în oras. Muncise mult pregatind muzica pentru o premiera mondiala a unei piese de Mrajek pe care Vlad Mugur o pune în scena la Teatrul Municipal din Constanta. Si-a vizitat pe rând toti prietenii apropiati, a trecut printr-o serie întreaga de localuri, unele tinute de români, localuri pe care le frecventa mai des.
Nu mult înainte de miezul noptii, s-a întâlnit într-un local cu tânarul Mario Gropp în vârsta de 17 ani si a baut un pahar cu vin împreuna cu el într-un local din Schwabing, cartierul artistic al München-ului. A iesit din local împreuna cu Mario Gropp aproape de miezul noptii. Scurt timp dupa ora 1 noaptea, o studenta care se ducea acasa l-a descoperit înjunghiat în piept, zacând mort lânga Mercedes-ul lui, parcat într-un colt al orasului. Din portofelul lui lipseau o mie si ceva de marci pe care le ridicase de la banca în aceeasi zi.
Ieri seara, politia l-a arestat pe Mario Gropp banuit de a-l fi asasinat pe Cornel Chiriac. Mario Gropp, desi doar în vârsta de 17 ani, are un cazier judiciar la politia din München. E cunoscut ca un tânar violent, fara domiciliu si fara slujba.
Asa s-a terminat scurta si stralucita traiectorie lumeasca a cometei Chiriac, stinsa cu mult înainte de vreme. Închei acest program închinat amintirii lui Cornel, transmitând cele mai sincere condoleanta mamei si familiei lui, cât si dv.,care, ca si noi, sunt sigur, ca nu-l veti uita niciodata.

Articol difuzat la Radio Europa Liberă, la data de 5 martie 1975. Material publicat pe site-ul http://www.interioare.go.ro/.

Cornel Chiriac

Cornel Chiriac

Cornel Chiriac (8 mai 1941* - 4 martie 1975, München, Germania) - realizator de emisiuni radio, jurnalist de origine română
Cel mai cunoscut comentator de radio în genurile pop, rock, jazz al anilor '60; iniţiază şi susţine emisiunea Metronom la postul naţional de radio, în colaborare cu Geo Limbăşanu; în epocă emisiunea are un număr foarte mare de ascultători, datorită calităţii deosebite a prezentării şi informaţiilor la zi dintr-un gen neagreat de oficialităţi.
Chiriac scrie în presă, se implică în organizarea şi mediatizarea Festivalului Naţional de Jazz de la Ploieşti. Are un rol determinat în lansarea naţională a grupului Phoenix. În 1969 părăseşte ţara, reluînd emisiunea Metronom şi alte rubrici de specialitate (topuri) la postul de radio Europa Liberă din München.
La 4 martie 1975 este înjunghiat lîngă maşina sa, într-o parcare din München. La 24 februarie 1995, la Ploieşti, se inaugurează Clubul de Jazz "Cornel Chiriac".

Metronom

A fost odata o emisiune de cultura muzicala care s-a numit METRONOM

Dedic aceasta sectiune lui Cornel Chiriac, omul care a inventat emisiunea Metronom, mai intii la postul national de radio si mai tirziu in exil, la postul de radio Europa Libera. Emisiunile muzicale transmise pe calea undelor de Cornel Chriac la inceput si continuate de Radu Teodor dupa ce Cornel a fost ucis, au fost singurele surse de informare pentru ascultatorii de muzica din Romania, intr-o perioada in care la posturile de radio se transmitea aproape in exclusivitate numai muzica patriotica si muzica din tarile fratesti. Multi tineri ai acelor vremuri au invatat ce este inseamna muzica si s-au format in ceea ce priveste cultura muzicala, cu ajutorul emisiunilor Metronom. Vremurile s-au schimbat, iar astazi, sintem bombardati cu tone de informatie din lumea muzicii, la radio, la televiziune sau pe internet. Putem beneficia fara probleme de tot ce este mai bun si mai interesant in ceea ce priveste muzica de calitate, insa, emisiunile Metronom ramin in continuare in memoria celor care le-au ascultat un exemplu de profesionalism, daruire si pasiune, care cu greu mai pot fi egalate. Trebuie sa le fi ascultat atunci, in direct, ca sa iti poti da seama despre cum au fost si ce au reprezentat emisiunile Metronom pentru amatorii de muzica buna. Din pacate, Cornel Chiriac plecat prea devreme si pe nedrept, iar astazi, atit de putina lume mai stie cine a fost Cornel Chiriac si ce a facut el. Metronomul lui Cornel Chiriac nu mai exista, a ramas numai amintirea si cele citeva rinduri care s-au scris despre el si despre emisiunile lui.