Cheile Nerei

Nu trebuie sa fii un alpinist convins sau un montaniard cu experienta ca sa te incumeti sa strabati drumul aproape ireal de frumos sapat in stanca de raul Nera. Nu trebuie nici macar sa te gandesti ca o atare excursie te va costa o avere. Nu trebuie decat sa fii un iubitor al naturii si al frumosului in starea sa originara, sa ai un minim de conditie fizica si fii pregatit pentru o calatorie la poalele timpului. Pentru ca asta ofera unele dintre cele mai frumoase chei din Europa – Cheile Nerei.

Poate ca, spre norocul sau, Parcul National Cheile Nerei-Beusnita din Caras-Severin este destul de greu accesibil turistilor. De la Bucuresti si pana la Oravita, spre exemplu, ar trebui sa strabati circa 520 de kilometri. La acestia se adauga inca 30 de kilometri pana in fosta localitate miniera, Sasca Montana, un loc din care iti poti incepe calatoria catre oricare dintre punctele de atractie ale acestui parc ce se intinde pe mai bine de 36.000 de hectare. Dar garantat va merita fiecare ora facuta catre acest colt de paradis romanesc.

Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca urmele celui mai varstnic european, un Cro-Magnon cu o varsta de 42.000 de ani, au fost descoperite in imediata apropiere a acestui parc national, la Anina. Poate ca de aici avea sa porneasca marea migratie a primilor oameni catre restul continentului european si catre Oceanul Atlantic. In fond, exista o diferenta de varsta de cel putin 15.000 de ani intre cele mai vechi fosile descoperite la est de Portile de Fier si cele scoase la lumina in vestul lor.

Aceasta este, de fapt, si prima impresie pe care ti-o lasa impresionantele chei al raului Nera, impresia ca, intr-un fel sau altul, ai calatorit in timp, undeva intr-o era in care natura nu a apucat sa fie alterata si in care salbaticiunile inca stapaneau Pamantul. Paduri uriase, cascade, pesteri, lacuri ale caror ape te hipnotizeaza prin culorile lor ireale, stanci greu accesibile si trasee care iti impun sa traversezi o Nera rece si involburata... o aventura demna de povestit celor care inca nu au ajuns prin astfel de locuri. Este aproape imposibil sa nu te inclini in fata acestei catedrale a naturii in care timpul s-a oprit in loc pentru a surprinde, ca intr-o fotografie, tot ceea ce natura a putut da mai frumos. Si pentru ca este deja greu sa descrii in cuvinte senzatia pe care ti-o lasa frumusetea salbatica a Cheilor Nerei, vom lasa si noi imaginile sa vorbeasca de la sine despre un paradis aflat mai aproape de noi decat ne-am fi inchipuit vreodata...

Fotografii realizate de George Oprea, Boaba Popescu si Adrian Nicolae - august, 2010 (Sursa)

Unde să mănânci în vacanţă – ghid de supravieţuire turistică

Dincolo de peisaje şi obiective turistice, o vacanţă în străinătate se poate distinge – pozitiv sau negativ – prin prisma experienţelor culinare. O vacanţă urbană în afara ţării, în afara “ţarcurilor” turistice cu meniu all-inclusive sau demi-pensiune – ridică minim 3 întrebări pe zi: unde mai mâncăm acum?!

După ani de experienţă în metropolele Europei şi Asiei, după eşecuri lametabile prin Paris sau Gibraltar, putem creiona un îndrumar minim de supravieţuire generică în oraşele străine, despre unde să – dar mai ales unde să nu – mănânci. Pentru că, pentru un turist, capcanele sunt la tot pasul. Învaţă cum să eviţi atracţiile turistice nedorite: mâncarea proastă şi scumpă.

1. Nu mânca în locurile turistice

Cea mai sigură variantă pentru a mânca scump într-un loc aglomerat şi, de cele mai multe ori, mai prost decât în alte părţi este să mănânci în proximitatea obiectivelor turistice. În preajma muzeelor, a pieţelor centrale, a străzilor populare printre turişti, se mănâncă prost de cele mai multe ori şi, cu siguranţă, scump, pentru că spaţiile comerciale au chirii mari şi fluxul de clienţi garantează perpetuarea afacerii indiferent de calitatea ei.

2. Mănâncă unde mănâncă localnicii

Cu o hartă în mână şi puţin fler poţi găsi, chiar în apropierea zonelor centrale, locuri bune de mâncat la preţuri decente. În plus, vei avea garanţia că vei gusta adevăratele feluri ale locului. Pentru că localnicii cunosc atât gustul autentic al mâncărurior locale dar, mai ales, adevărata valoare comercială a ceea ce mănâncă. Localnicii nu revin într-un loc în care se mănâncă prost. Un loc popular printre localnici este o garanţie în acest sens. Întreabă-i de un astfel de loc.

3. Căută meniul zilei

În majoritatea ţărilor Europei, restaurantele au un meniu al zilei care oferă mâncare – deseori gătită – la preţuri foarte bune, mai ales pentru prânz. Urmărește însă cu atenţie meniul afişat la intrare deoarece uneori poate conţine capcane (unele meniuri nu includ TVA-ul, pâinea sau băuturile).

4. Ai grijă unde te așezi

În multe ţări europene - în special în cele din sud – preţurile variază în funcţie de locul în care te așezi să mânânci, astfel încât, în acelaşi stabiliment, puteţi întâlni 3 preţuri pentru acelaşi produs. Cel mai scump este pe terasă, un preţ mediu se obține pentru acelaşi produs consumat la masa din interior, dar şi mai ieftin este să consumi acelaşi produs la bar.

5. Nu tot ce zboară (pe masă) se mănâncă

Multe restaurante occidentale îşi întâmpină oaspeţii cu masa pusă. O grisină, câteva felii de pâine cu unt, pateuri sau brânză, şi multe alte aperitive pot constitui ceea ce se numeşte couvert-ul (ceea ce acoperă masa). Aveţi grijă, deoarece tot ce veţi mânca veţi plăti ulterior. De cele mai multe ori e vorba de mărunţiş, 1-2 euro. Însă, uneori, couvert-ul poate fi format din preparate cu un preţ considerabil când e vorba de specialităţi din fois gras sau crab umplut.

6. Citește firmele

Dacă ai un buget bine drămuit, ar trebui să fii atent la meniurie afişate la intrare. Așa afli repede preţurile practicate în acel loc. Atenţie, însă, pentru că nu toate meniurile afişează preţul băuturilor. Ca idee generală ar trebui să ştii că restaurantele sunt cele mai scumpe locuri în care poți mânca. Locuri cu adaos comercial mai mic sunt braseriile, berăriile, bistrourile, tavernele, cafe barurile sau cafenelele. Chiar dacă noi nu suntem obişnuiţi, multe cofetării, baruri sau cafenele servesc şi salate sau gustări. Alte nume pentru locaţii ieftine: Pasteleria (Portugalia şi Spania), Taberna şi Cervezzeria (Spania), Taverna (Grecia), Trattoria (Italia), Brasserie şi Bistrot (Franţa).

7. Citește cu atenţie ghidurile

Ghidurile de călătorie se dovedesc a fi extrem de practice atunci când călătorești. Atenţie, însă, la ce fel de ghid folosești pentru că o sa fii îndrumat în funcţie de natura acestuia şi a cititorilor săi.

8. Părerile celorlalţi contează

Când alegi un hotel sau restaurant, dacă ai ocazia, poţi consulta forumurile pentru a vedea părerile celor care au trecut deja pe acolo. Probabil cea mai bună sursă pentru astfel de recenzii o reprezintă http://www.tripadvisor.com/ . Alte surse credibile http://www.lonelyplanet.com/ şi http://www.routard.com/.

Mare atenţie însă la cine scrie, ce vîrstă are, de unde este, ce tip de călătorie a efectuat (de afaceri, cu familia şi copii mici, etc). Americanii, de exemplu, tind să fie excesiv de cârcotaşi, iar un cuplu de pensionari din Marea Britanie să aprecieze mai puţin un restaurant agitat. Important este să te raportezi de fiecare dată la profilul celui care face recenzia, pentru că există și păreri contrare despre acelaşi loc. Cea mai bună și completă sursă românească de opinii pentru vacanţe pare a fi forumul Softpedia .

Evident, pentru cei care gătesc, mai ales pentru cei care călătoresc cu familia, se poate opta și pentru versiunea de închiriere a unui apartament cu bucătărie (sau statul la prieteni). Alimentele cumpărate de la supermarket sunt mai ieftine, iar piețele sunt pline de surprize plăcute. Dezavantajul este că nu apuci să guști adevăratul specific al locului și riști să îți petreci jumătate de zi în bucătărie.

Pentru cei ce au și alte sfaturi utile pentru vacanţă, vă aşteptăm să le împărtăşiți şi celorlalţi. Vacanţă plăcută! (Sursa)

Transalpina

De ce sa mergeti pe Transalpina? Pentru ca, asa cum spun toti cei care au strabatut-o, Transalpina este unul dintre cele mai frumoase locuri din Romania si nu numai... locul unde cerul isi da mana cu pamantul.

Transalpina este cel mai inalt drum rutier din intregul lant al Muntilor Carpati, atat din Romania cat si din afara ei, atingand altitudinea maxima in Pasul Urdele 2145 m. Soseaua traverseaza Muntii Parang de la N la S fiind paralela cu Valea Oltului si Valea Jiului intre care se afla si lega Localitatea Saliste din Judetul Sibiu de Localitatea Novaci din judetul Gorj. Desi este mai inalta mai veche si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru ca , Transalpina, cu toate ca este catalogat drum national, DN 67c (partial), nu a fost pana in 2009 niciodata asfaltata.

Transalpina a fost construita de armatele romane in drumul lor spre Sarmisegetusa, pavata cu piatra de Regele Carol al II-lea dupa 1930 si reablitata de nemti in al II-lea razboi mondial dupa carea a fost uitata. Faptul ca a fost uitata si a devenit un drum greu de parcurs a ajutat Transalpina sa-si pastreze neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la nori si chiar deasupra lor.

Detalii despre redeshiderea traficului

In pagina Transalpina Harta veti gasi marcat intregul traseu al Transalpinei pentru a va hotara in functie de unde veniti cum sa accesati acest drum. Gasiti aici trecute pe harta distantele in km pe care va trebuie sa le parcurgeti pentru a ajunge in zona cea mai frumoasa a Transalpinei, zona alpina sau adevarata Transalpina, cum le place celor care au fost acolo sa o numeasca. Aceasta zona este cea care face acest drum inedit. Adevarata Transalpina este marcata cu linie dubla si se intinde intre Obarsia Lotrului si Statiunea Ranca. Aici veti gasi peisaje asemanatoare cu cele din imaginea de mai sus si doar aici veti ajunge sa calatoriti pe creasta muntilor trecand prin nori la propriu. Aici cerul isi da mana cu pamantul.

In sectiunea link-uri Transalpina sunt facute legaturile catre alte pagini utile despre Transalpina care pot fi de mare folos pentru cei care merg pentru prima data in zona. Veti putea vedea in cel cu Transalpina harta o marcare a traseului, a drumurilor de legatura cu acesta si a distantelor de parcurs pana in zona de creasta, zona cea mai frumoasa a Transalpinei. In link-ul cu Transalpina imagini live veti putea vedea daca in zona e soare sau vreme innorata dar mai ales daca mai este zapada sau nu in anotimpurile reci.Trebuie sa stiti ca pe portiunea Obarsia Lotrului - Ranca e zapada mai mult de 6 luni pe an. In camera 1, se pot vedea in plan apropiat imagini de la partia de ski M1 iar in plan indepartat Varful Papusa si pasul Urdele in camera 2 se poate vedea partia cea noua si telescaunul de pe Varful Papusa.
In sectiunea starea drumului o sa gasiti imagini cu starea drumului in zonele neasfaltate ale Transalpinei. Pentu detalii de ultima ora despre Transalpina accesati sectiunea Transalpina Forum unde or sa fie aduse cele mai noi informatii despre Soseaua Transalpina de catre cai care au fost de curand in zona.
In luna aprilie 2012 Transalpina era asfaltata in proportie de peste 99 % iar pana la finalul lui 2012 va fi in totalitate reabilitata. Portiunea cea mai frumoasa a Transalpinei dintre Ranca si Obarsia Lotrului este acum integral asfaltata. Dinspre Sugag spre Obarsia Lotrului mai erau de asfaltat mai putin de 800 m intre coada Barajului Oasa si intersectia cu drumul 106N ce duce la Paltinis plus alte cateva zone scurte intre 5 si 50 de m intre Lacul Oasa si Sugag. In noiembrie 2011 s-a turnat primul strat de asfalt si pe cei 5,5 km dintre Dobra si Jina. In lucru este si drumul de legatura cu Transalpina DN7A pe portiunea dintre Obarsia Lotrului si Statiunea Vidra. Se lucreaza pe intreg traseul la montarea parapetilor si la amenajarea scurgerilor de ape de pe versanti. Asadar desi primul strat de asfalt a fost asternut pe aproape tot traseul Transalpinei drumul trebuie parcurs cu viteza redusa si cu atentie deoarece in unele zone nu are inca parapeti si indicatoare si in multe alte zone nici nu este marcat. Nu este recomandata traversarea pe timp de noapte deoarece pentru cei care nu cunosc traseul Transalpinei nu exista elemente de reper altele decat marginile drumului.
In pagina Transalpina Harta gasiti mai multe detalii despre asfaltarea Transalpinei. Tot aici gasiti informatii utile despre semnalul la telefonul mobil precum si detalii despre altitdinea traseului Transalpinei. In pagina "Video" veti gasi filmata integral Transalpina plus cateva reportaje mai vechi si mai noi despre ea. In pagina "Atractii" gasiti filmat un tur virtual deasupra zonei cele mai inalte din Transalpina ( Ranca - Obarsia Lotrului ) plus un tur real al aceleasi zone. Tot aici gasiti si cateva poze din cele 2 pesteri ( Pestera Plovragi si Pestera Muierilor ) aflate in apropierea traseului Transalpinei, pesteri care merita vizitate.
Trebuie sa stiti ca multi isi doresc ca Transalpina se fie asfaltata, pentru a putea sa o parcurga, insa majoritatea dupa ce parcurg zonele ce se asfalteaza regreta ca acolo unde a ajuns asfaltul a ajuns si gratarul, muzica ascultata tare si petul aruncat la tot pasul. Se gandesc atunci ca ar fi fost mai bine sa ramana neasfaltata si sa fie parcursa, cu greu, doar de cei care iubesc muntele cu adevarat. Cand asfaltarea Transalpinei va fi terminata in 2012 cea mai buna promovare ar fi inaugurarea de catre cei de la Top Gear care au fost si pe Transfagarasan. Un titlu gen: Top Gear on Transalpina highest Romania road ar face celebra Transalpina mai mult decat orice alta campanie publicitara. In urma vizitei pe Transfagarasan a celor de la Top Gear Transfagarasanul a fost clasat in primele 13 cele mai spectaculoase drumuri ale lumii iar Nicholas Chage a venit sa filmeze o parte din filmul Ghost Ride II pe Transfagasan.

Va rugam in numele tuturor celor care iubesc Transalpina sa demonstrati ca asfaltarea nu duce la distrugerea acestei zone si daca o parcurgeti pastrati-o la fel de frumoasa si curata in continuare.

TRASEU TRANSALPINA PE DIRECTIA S-N: NOVACI - RANCA - OBARSIA LOTRULUI - LACUL OASA - LACUL TAU - DOBRA - JINA - POIANA SIBULUI - SALISTE . (Sursa)

Un diamant fără cusur

Uitaţi-vă la "Yellowstone Park" şi cât de mult profit generează de pe urma turiştilor. De ce nu creaţi un Parc Natural al Carpaţilor pentru ca această comoară ancestrală să poată fi vizitată de oamenii din întreaga lume? Puteţi avea tot ceea ce vă trebuie: locuri amenajate în natură de unde poţi vedea urşi şi lupi, case tradiţionale care pot oferi locuri de cazare, unele dintre cele mai bune zone pentru organizarea de trasee montane, căţărări din întreaga lume, turism de aventură, călărie, turism istoric, vizite la vechile ruine dacice, ape termale, pescuit, curse de biciclete prin munţi sau cu bărcile prin ape repezi, mâncare proaspătătă şi sănătoasă produsă în gospodăriile oamenilor, vin.

E datoria României, ca naţie, să înţeleagă ce diamant fără cusur are în mâinile sale înainte de a-l scoate la licitaţie ca pe un mizilic - Charlie Ottley, realizatorul documentarului “Wild Carpathia”

O plimbare la Podersdorf am Zee

Reflexii

... sau cum se reflecta in vitrina unui magazin din Bruxelles imaginea lui Doru si a Cristinei...

Zimbete pe fundal de rasarit de soare in Vama Veche

Amstetten

Undeva intr-un orasel la intrarea in Austria

Artistul strazii (II)

Un artist al strazii... in aparenta, un om care sta pe un scaun intr-o piata si cinta, pentru citiva centi. Poti sa treci pe linga el fara sa-l observi, sau poti sa te opresti si sa-l asculti. L-am vazut odata in Munchen, la galeriile Kaufhof de linga Marienplatz... Sunetele se auzeau de departe, curgeau armonios si te indemnau sa te indrepti spre locul de unde venea muzica. Simpatic, cu parul lung, concentrat pe acordeonul lui, parea ca nu vedea nimic in jur. O explozie de sunete si de energie. Pina la un moment dat, cind intra intr-un dialog spumos cu publicul, zimbeste, gesticuleaza, isi explica muzica, povestete ceva despre o printesa care a plecat de la castel...

Dupa mult timp, l-am regasit pe youtube. Nu mai are parul lung, dar scinteia aia i-a ramas nechimbata in privire si din minii ii ies in continuare aceleasi sunete amestecate cu focuri de artificii si cu zgomotele pe care le face marea cind se sparge de mal. Privindu-l mai atent, am inteles ca nu e doar un artist al strazii si ca a ales strada ca punte de comunicare cu cei pentru care cinta.

Unii spun ca ar fi the best accordion player of the world.

Sa il invitam din nou pe scena pe domnul Ivan Hajek. Auditie placuta!

http://www.ivan-hajek.de/cds.htm

Neusiedl am See