Se afișează postările cu eticheta Fotografie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Fotografie. Afișați toate postările

luni, 27 august 2012

Cheile Nerei

Cheile Nerei – un colt de paradis romanesc (FOTO)

Nu trebuie sa fii un alpinist convins sau un montaniard cu experienta ca sa te incumeti sa strabati drumul aproape ireal de frumos sapat in stanca de raul Nera. Nu trebuie nici macar sa te gandesti ca o atare excursie te va costa o avere. Nu trebuie decat sa fii un iubitor al naturii si al frumosului in starea sa originara, sa ai un minim de conditie fizica si fii pregatit pentru o calatorie la poalele timpului. Pentru ca asta ofera unele dintre cele mai frumoase chei din Europa – Cheile Nerei.

Poate ca, spre norocul sau, Parcul National Cheile Nerei-Beusnita din Caras-Severin este destul de greu accesibil turistilor. De la Bucuresti si pana la Oravita, spre exemplu, ar trebui sa strabati circa 520 de kilometri. La acestia se adauga inca 30 de kilometri pana in fosta localitate miniera, Sasca Montana, un loc din care iti poti incepe calatoria catre oricare dintre punctele de atractie ale acestui parc ce se intinde pe mai bine de 36.000 de hectare. Dar garantat va merita fiecare ora facuta catre acest colt de paradis romanesc.

Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca urmele celui mai varstnic european, un Cro-Magnon cu o varsta de 42.000 de ani, au fost descoperite in imediata apropiere a acestui parc national, la Anina. Poate ca de aici avea sa porneasca marea migratie a primilor oameni catre restul continentului european si catre Oceanul Atlantic. In fond, exista o diferenta de varsta de cel putin 15.000 de ani intre cele mai vechi fosile descoperite la est de Portile de Fier si cele scoase la lumina in vestul lor.

Aceasta este, de fapt, si prima impresie pe care ti-o lasa impresionantele chei al raului Nera, impresia ca, intr-un fel sau altul, ai calatorit in timp, undeva intr-o era in care natura nu a apucat sa fie alterata si in care salbaticiunile inca stapaneau Pamantul. Paduri uriase, cascade, pesteri, lacuri ale caror ape te hipnotizeaza prin culorile lor ireale, stanci greu accesibile si trasee care iti impun sa traversezi o Nera rece si involburata... o aventura demna de povestit celor care inca nu au ajuns prin astfel de locuri. Este aproape imposibil sa nu te inclini in fata acestei catedrale a naturii in care timpul s-a oprit in loc pentru a surprinde, ca intr-o fotografie, tot ceea ce natura a putut da mai frumos. Si pentru ca este deja greu sa descrii in cuvinte senzatia pe care ti-o lasa frumusetea salbatica a Cheilor Nerei, vom lasa si noi imaginile sa vorbeasca de la sine despre un paradis aflat mai aproape de noi decat ne-am fi inchipuit vreodata...

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Cheile Nerei

Fotografii realizate de George Oprea, Boaba Popescu si Adrian Nicolae - august, 2010 (Sursa)

miercuri, 28 martie 2012

marți, 20 martie 2012

Focsaniul Vechi - Fotografii

Lunga si necesara descriere
Despre Focsani s-au tot scris de-a lungul timpului nenumarate lucrari si inca mai sunt multe de spus despre oras. Insa in ceea ce priveste ilustratia, orasul nostru nu a avut pana la aceasta data nici un album cu fotografii demn de luat in seama. Doar cateva imagini disparate care in carti noi, care prin carti mai vechi. Gasind intamplator niste vechi fotografii cu Focsaniul de acum cateva decade ne-a fost imediat trezit interesul pentru trecutul lui, mai ales ca prezentul nu este catusi de putin ofertant. Am rascolit orasul, cetatenii, institutiile, internetul si nu numai in incercarea noastra de reconstituire a imaginii vechiului oras. Mergand aproape literalmente “din poarta in poarta” dupa fotografii am avut satisfactii enorme de fiecare data cand am gasit cate o frantura de oras de acum 30-50-70 de ani sau si mai bine de atat. Persoanele mai in varsta care au prins Focsaniul vechi si nu numai ne-au sustinut demersul spunandu-ne ca este imperios necesar sa aratam tuturor identitatea reala a acestei comunitati orasenesti. Cu toate ca nu suntem focsaneni din origini am investit toata pasiunea in acest proiect. Timp, nervi, sperante, bani, iar nervi si din nou sperante reprezinta ingredientele principale ale acestui…act de cultura. Suntem convinsi ca marea majoritate a celor care vor intra pe site vor avea trairi asemantoare cu cele ale noastre, iar noi, la fiecare fotografie pe care am gasit-o nu mai conteneam in a ne mira si a avea exclamatii de genul “maaama, ce cladire fabuloasa a existat in oras!!” sau “Doamne, ce frumos a fost Focsaniul candva!!”. Initial ne-am axat doar pe aspectul orasului, ulterior spunand-ne ca Focsaniul a avut totusi si…oameni. Tocmai de aceea proiectul are si un capitol cu focsaneni, vechi familii ale orasului prin care am incercat sa umanizam, daca se poate spune asa, intregul site. Categoria amintita il face cel mai probabil unic in tara…
Feedback
In principiu, orice informatie de pe acest site este veridica, dar cum vorbim despre lucruri de acum cateva decenii ori chiar de un secol vechime e posibil sa ne mai scape mici erori in descrierile fotografiilor. Tocmai de aceea, daca aveti informatii in plus fata de noi nu ezitati sa ne completati, sa ne contraziceti etc. Totodata, aveti avea ocazia de a comenta fiecare imagine in parte, de a o nota. Ne-ar placea foarte mult ca postarile dumneavostra sa fie asumate in sensul de a va trece numele, varsta, ocupatia, dar acceptam si pseudonime comentariile fiind de altfel libere. Limbajul specific mess-ului, emoticonurile in abundenta si injuriile nu le toleram…
Dimensiunea politica
Spre deosebire de orice alt site de profil, al nostru se deschide mai intai cu un desen care vorbeste de la sine de ce azi nu mai avem un oras cu istorie arhitecturala (Portalul Bisericii Domnesti si Banca Economia demolate de comunisti). Va amintim ca Focsaniul a trecut prin doua razboaie mondiale, Strada Mare a fost afectata serios de un incendiu la inceputul anilor 1940 si tot in 1940 a fost si un cutremur chiar un pic mai puternic decat cel din 1977, dar in ciuda acestor factori orasul si-a pastrat din farmec. Sistematizarea comunista de la inceputul anilor 70 la care se adauga si blestematul seism din 1977 care a oferit pretextul ideal pentru demolarea centrului vechi aveau sa stearga definitiv Focsaniul de odinioara. Sigur ca multe cladiri au fost afectate de cutremur, unele mai mult, altele mai putin dar nu se impunea neaparat demolarea lor. Dar s-a demolat.

Angajatii de la IGO, actualul CUP aveau obligatia de a poza fiecare casa care urma sa fie demolata de asa natura incat sa scoata in evidenta ca imobilul cu pricina este o maghernita, ceea ce s-a si intamplat (unghiuri imposibile, incadrari gaunoase, se poza cea mai urata parte a caselor). Mai mult, din ce stim noi, mai ales la casele monumentale care nu se daramau asa, cu una cu doua s-au falsificat pozele astfel incat cand acestea erau scoase pe hartie imobilele apareau cu crapaturi. Nu bagam mana in foc pentru aceasta versiune, dar de la comunisti te poti astepta la orice. www.focsaniulvechi.ro este deci si un site de atitudine si asta pentru ca Focsaniul a avut oameni valorosi, importanti la nivel local, national sau chiar peste hotare care au contribuit la dezvoltarea orasului, iar azi cele mai importante functii sunt detinute de niste impostori. De altfel, impostura a cuprins toate domeniile. De la politica si invatamant, la medicina si journalism , toate domeniile au fost pervertite. Nici macar religia nu a scapat neatinsa. Tocmai de aceea consideram ca este de datoria noastra sa punem “in oglinda” focsanenii de ieri cu cei de azi. In acest am creat doua rubrici denumite generic “nepersonalitati” si “personalitati”. La prima categorie vor intra toti cei care “au realizat” ceva pentru acest oras oameni pe care i-am denumit generic “nepersonalitati” si asta deoarece astazi altele sunt virtutile societatii romanesti. Cinstea, onoarea, demnitatea, iubirea de neam si tara, respectul au fost inlocuite de impostura, hotie, servilitate, obedienta pentru a numara doar cateva din calitatile necesare pentru afirmare in prezent. Instaurarea regimului comunist dupa terminarea razboiului, regim plin ochi de oameni lipsiti de scrupule si de educatie a sters buna parte din istoria Romaniei, iar Focsaniul nu a facut exceptie. In 45 de ani de comunism elita romaneasca a fost decimata, iar la conducerea tarii au avut acces oameni fara capatii.

Dupa lovitura de stat din decembrie 1989, nu-i nici o noutate, tot comunistii au ramas la putere sau in cel mai bun caz urmasii acestora. Astazi, nepotismul in orasul nostru este promovat pe scara larga , iar carnetul de partid este de cele mai multe ori singurul lucru care atarna la CV, motiv pentru care sunt promovati in functii importante nu doar oameni care isi vad inainte de toate interesul propriu , ci chiar niste mediocritati ca sa nu spunem nulitati. Intr-o societate normala multi dintre ei ar trebui sa infunde puscaria, dar gratie rasturnarii scarii de valori ne reprezinta destinele. Noi stim destule despre parvenitii care sufoca urbea si despre personalitatile zilei, dar pentru ca nu vrem sa fim Subiectivi ca Razvan Dumitrescu :p, va lasam pe dvs sa ne spuneti dedesubturi despre mai marii zilei, lucruri pe care le stiti din surse sigure, de necontestat, dar pe care nu le-ati spus nicaieri . Tot ce ne spuneti este strict confidential, iar pentru ca nu vrem sa dam prea multa atentie acestor neaveniti, comentariile nu vor fi posibile pentru rubrica “personalitati”. In schimb veti putea nota descrierea fiecarui personaj in parte. De ce atat de vehementi? Pentru ca fosti securisti, culmea, chiar si tortionari dupa schimbarea regimului comunist nu numai ca nu au fost trasi la raspundere pentru ce au facut o viata intreaga, dar au fost pusi pe functii publice, pe bani grei. Fosti hoti de buzunare au azi functii inalte. Pentru ca Focsaniul a avut o sumedenie de nume mari inlocuite azi de niste oameni care nu formeaza altceva decat…multimea vida. Si cu tot respectul si simpatia pentru istoricul Neagu Djuvara nu vrem sa credem ca Romania se va schimba abia peste 100 de ani, atunci cand stranepotii lui Adrian Nastase vor intra in politica la o adica…
Omul nou
Generatii intregi de focsaneni au contribuit de-a lungul a sute de ani la ridicarea orasului astfel incat la inceptul anilor 1900 Focsaniul devenise un oras cochet, foarte important chiar la nivel national. Veti vedea din fotografii ca focsaneneii de odinioara erau foarte eleganti, ca femeile purtau manusi, iar barbatii nu se purtau decat la costum. Odiosul regim comunist instalat in tara dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial a avut un diabolic plan care din pacate in foarte mare masura si-a atins scopul…crearea “Omului Nou”, plan care avea sa puna punct vietii firesti de pana atunci atat in Focsani cat si in toata tara. Bolsevicii credeau ca istoria incepe odata cu ei motiv pentru care s-au straduit sa ne stearga amintirile, sa ne taie radacinile, sa nu mai stim nimic despre ce a fost inainte, sa ne arunce trecutul la gunoi. Ceausescu, in nemarginita-i ignoranta voia sa stearga toate satele de suprafata tarii si sa aduca taranii la orase construind pentru ei si nu numai, atat cat a apucat, mii de blocuri care mai de care mai urate. Dezradacinarea avea sa produca efecte negative care se vad pana azi. Oamenii care vrand nevrand au fost mutati din mediul rural in mediul urban nu mai apartin nici unei lumi. Au pierdut contactul cu lumea arhaica, sateasca, dar nici nu s-au obisnuit cu rigorile vietii la oras. Nici nu aveau cum. Nimic nu se poate face peste noapte, iar un taran facut orasean de o decizie politica nu va semana in veci cu unul care este in cazul nostru particular, focsanean de generatii. La ora actuala nu mai exista orase nici sate, exista doar o mixtura de prost gust cauzata de Rosii de ieri la care au contribuit din plin Rosii de azi. Intregul kitsch care inunda tara poate fi pus in carca PCR fara nici o indoiala. Nu idealizam vechiul Focsani, vechea orinduire de pana in 1945, dar pana nu vom constientiza ce am fost, pana nu vom pune pret pe istoria noastra o curatire spirituala de care avem atata nevoie este imposibila.
Opinii
La sectiunea opinii puteti sa ne transmiteti parea dvs despre site, sugestii de imbunatire, ponturi, critici, ganduri etc. Acestea chiar ar fi de preferat sa fie semnate.
Multumiri
Aducem sincere multumiri celor care au inteles importanta proiectului nostru (atat cat le-am spus despre el) si care ne-au ajutat cu fotografii, informatii despre strazi, cladiri, oameni si in general despre orasul vechi. Pentru ca sunt extrem de multe persoane si institutii care ne-au sarit in ajutor vom enumera aici doar pe cei mai importanti dintre “helperi” fara a minimiza aportul celorlati. Asadar, in ordinea in care ne vin in minte: Florin Roman, Liliana Grigoriu, Petru Mincu, Elena Stoiciu, Florin Micu Iliescu, George Grama, Familia Dordea, Florin Dirdala, Roxana Facaoaru, Lucica Mateescu, Nea Melu, Eugenia Stefanescu, Adrian Taragan, Theodor Passan, Constantin Anghelache, Maria Dimitriu, Emil Braun respectiv Arhivele Nationale Vrancea, Directia pentru Cultura, Biblioteca Judeteana Vrancea. Le mai mentionam Olga, o focsaneanca emigrata in Franta si unirista Oana Dulvara cea care ne-a facut sigla site-ului si pagina de deschidere a acestuia. Ii multumim totodata lui Florin deoarece ne-a facilitat obtinerea unor carti postale aduse de peste hotare si lui Klaus\wiikinger pentru cateva poze superbe. Ii multumim si lui Constantin P. pentru promovare. Ar mai fi inca o persoana foarte draga noua, dar care crede ca tot efortul nostru este in zadar avand in vedere ignoranta in care traim azi. Nu schimbam noi lumea, dar de undeva trebuie pornit. Multumim tuturor!
Echipa
Multa lume se va intreba cine e in spatele proiectului…destula lume stie deja. Niste persoane cvasianonime/cvasipublice, usor nationaliste si suparate pe felul in care societatea romanesca arata azi, mai ales ca tara a avut sansa ei istorica de a deveni o mica putere in lume pana cand a venit la putere molima rosie.
Contact
In cazul in care vreti sa contribuiti cu o descriere a unei fotografii, vreti sa ne trimiteti o imagine sau sa ne transmiteti ceva personal va stam la dispozitie la unusorin@yahoo.com.
P.S. 1
Site-ul inchinat Focsaniului de altadata se va imbunati constant, vor aparea rubrici noi asa ca aveti ce vedea, ce afla accesandu-l. Daca va place ce gasiti aici faceti-l cunoscut, daca nu, inseamna ca va gasiti la categoria personalitati;))
P. S. 2
Intregul nostru crez e descris de versurile “…Ne-au scos mortii din morminte, Ne-au distrus Biserici Sfinte/ Si apoi ne-au dat pe noi, Cu un secol inapoi”
P.S. 3
La categoria personalitati nu vor intra afirmatii gratuite generate de eventuale conflicte personale. Doar adevarul gol golut despre parvenitii societatii actuale… care-s din belsug. In cazul in care vom primi informatii despre un anume personaj timpul de postare pe site al acestora va varia in functie de gradul de certitudine a celor aflate. Sursa: http://focsaniulvechi.ro/galerie/

joi, 15 martie 2012

When people in Amsterdam started to prepare trees for the cold winter

Beatriz Pineda Revilla an urban designer, took this photo last autumn in Amsterdam when people in the neighbourhood started to prepare trees for the cold winter. Thank you for sharing this wonderful example of human creative spirit. We’re always on the look for new inspiring examples of human behavior. Read more here. (Sursa)

miercuri, 14 martie 2012

Resurse de imagini gratuite pe internet

nternetul a fost întotdeauna un coșmar pentru drepturile de autor. De multe ori, oameni se bazează pe argumentul că „dacă a publicat-o pe Internet, trebuia să se gândească înainte”.

Poi, nu e tocmai așa. Realitatea e că mulți țin la munca lor, și nu e tocmai corect să le luăm materialele protejate, chiar și dacă indicăm cu bună credință sursa. Dar ce putem face e să căutăm alternative libere, pentru că există și multe din acestea pe Internet. Iată patru depozite de fișiere libere, sau cvasilibere pe care le poate folosi oricine, cu sau fără restricții (a se vedea mai jos).

Flickr

De la început trebuie spus că Flickr nu este prin definiție o resursă liberă, însă mulți dintre fotografii de acolo își publică imaginile sub licențe gratuite gen Creative Commons. Asta înseamnă că oricine poate reutiliza materialele lor, cu singura condiție, indicarea sursei. Pentru a evita violarea drepturilor de autor, sfatul nostru e să faceți de la început căutarea exclusiv pe materiale Creative Commons urmând acest link.

Wikimedia Commons

Wikimedia Commons este, cumva, sora Wikipediei și conține peste 10 milioane de fișiere libere sau parțial libere. Asta înseamnă că unele se pot folosi în voie, fără a indica măcar sursa (e vorba de fișierele din domeniul public), iar pentru restul este suficientă punerea unui link către sursă.

SXC.hu

Stock.xchng este o resursă amplă de fișiere de stoc complet gratuită. Când ai nevoie de o imagine profesionistă pentru a-ți ilustra blogul sau pentru a-ți înfrumuseța proiectul, doar cauți imaginile după subiect și le descarci. Există condiții și termeni de utilizare (de exemplu imaginile nu pot fi vândute și uneori trebuie notificat autorul), dar în general fișierele nu necesită nici măcar indicarea sursei.

Pixabay

Pixabay se ocupă cu fișierele de domeniu public. Altfel spus, fișiere pentru care autorii nu mai au nicio pretenție. Totuși le-ați puteți cumpăra fotografilor o cafea. (Sursa)

luni, 5 martie 2012

Cafeneaua Vecchio

La intersecţia străzilor Şepcari şi Covaci, în imediata vecinătate a Curţii Vechi, stă o clădire, despre care tradiţia urbană spune că ar fi cea mai bătrână cafenea a Micului Paris. Deşi funcţiunea originară poate fi contestată, împreună cu vechimea declarată a imobilului, cert e că, în sfârşit, centrul istoric a primit o reabilitare de înaltă calitate, în care noul şi vechiul se susţin reciproc.

Unii susţin că ar fi fost construită către sfârşitul secolului al XVIII-lea, alţii că ar fi fost zidită la mijlocul celui următor, dar majoritatea au căzut de acord că, indiferent de momentul edificării, clădirea cu numărul 16 de pe strada Covaci a fost de la bun început cafenea şi, de ce nu, chiar prima cafenea a Bucureştilor. Studiul istoric care a precedat lucrările de reabilitare de care a beneficiat în ultimii ani monumentul desfiinţează, din nefericire pentru amatorii de mituri urbane, această teorie de mult întipărită în conştiinţa locului. Semnat de prof. univ. dr. arh. Anca Brătuleanu şi bazat pe numeroase documente dintre cele mai diverse, studiul arată că monumentul a fost zidit în trei etape distincte şi „a fost gândit de la bun început ca o investiţie imobiliară”, cele trei etape corespunzând a trei prăvălii diferite, construite separat şi funcţionând separat până în anii ’60, când o intervenţie de restaurare a produs unificarea spaţiilor de la subsol şi a celor de la parter, precum şi înzestrarea cu o nouă funcţiunea, cea de cafenea.

Arhitectura de inspiraţie neogotică a faţadei se datorează probabil unei intervenţii a arhitectului Schlater, care a reparat biserica învecinată a Curţii Vechi după incendiul din 1847 sau, la fel de probabil, unor meşteri care ar fi preluat în anii 1847-1855 tipul de cornişă al bisericii şi l-ar fi transpus în clădirile alăturate. Pentru aceasta pledează fotografiile realizate de Angerer în 1856, care arată că mai multe clădiri au faţadele tratate asemănător. Printre componentele artistice ale faţadei se remarcă consolele figurative sub formă de lei, medalioanele în relief cu portrete în stilul Renaşterii situate între arcadele ferestrelor, profilul în arcadă de deasupra ferestrelor şi uşilor şi, nu în ultimul rând, caseta decorativă amplasată deasupra ferestrei de la intersecţia celor două faţade.

Analiza stării de conservare a elementelor faţadei a scos la iveală numeroase degradări ce au necesitat minuţioase intervenţii de conservare şi restaurare, coordonate de restauratorul Iulian Olteanu. Decaparea văruielilor suprapuse, îndepărtarea selectivă a intervenţiilor necorespunzătoare efectuate cu mortare pe bază de ciment, consolidarea suprafeţelor friabile, refacerea tencuielilor în zonele afectate, refacerea profilelor prin tragerea cu şablonul la faţa locului, întregirea volumetrică a ornamentelor, refacerea soclului din piatră sunt doar câteva de pe o lungă listă de operaţiuni.

Una dintre cele mai vizibile intervenţii a fost însă îndepărtarea acelor obloane care dădeau o identitate aparte cafenelei vechi. Pentru cel care cunoaşte locul, noua imagine va părea cel puţin stranie, dacă nu chiar nepotrivită, dar autorii proiectului au avut o suită de motive pentru această decizie. Cum amenajarea interioară presupunea un spaţiu cald şi luminos, prezenţa obloanelor ar fi blocat pătrunderea luminii, iar deschiderea lor ar fi creat suprapuneri deranjante din pricina diferenţelor de dimensiuni de la un gol la altul. Constatându-se că obloanele au fost de fapt un adaos al intervenţiei anilor ’60, şi nu un element original, îndepărtarea lor nu a pus probleme în faţa Comisiei Monumentelor Istorice şi poate cel mai bucurător lucru este că proprietarul, deşi era liber să o facă, a ales să nu le ducă la fier vechi. Elementele de tâmplărie au fost înlocuite cu unele noi, ferestrele primind rame din lemn masiv, executate individual pentru a respecta golurile iniţiale.

Cafeneaua Veche urma să cuprindă un restaurant cu specific mediteraneean şi o zonă de bar la parter precum şi un club la subsol, motiv pentru care amenajarea interioară era menită să susţină vizual aceste funcţiuni. Astfel, partea de restaurant este un spaţiu dominat de lumină şi culori calde, cu piese de mobilier specifice stilului şi o serie de detalii pictate ce la prima vedere par a fi resturi de picturi originale. În ceea ce priveşte subsolul, autorii proiectului au optat pentru un contrast izbitor între vechi şi nou, bolta de cărămidă cu ale sale arce dublou, atent curăţată şi consolidată acolo unde era necesar, constituind fundalul unor piese de mobilier realizate din materiale de ultimă generaţie, dintre care barul executat din Hi-Macs reprezintă punctul central.

Text: Réka Ţugui
Foto: Şerban Bonciocat, Ciprian Stoian

Proiect: Vizual Art
Arhitectură şi design interior: Sebastian şi Wanda Bârlică
Restaurator: Iulian Olteanu
Colaborator arhitectură: Daniel Petrescu
Pictură: Adrian Lulciuc, Dumitru Holban, Mircea Nechita

Articol publicat în numărul 122 al revistei igloo habitat&arhitectură.