Uneori, as vrea sa fiu ca o pasare, sa zbor cat mai sus si sa fiu invizibil... Sa ma plimb deasupra viilor, sa simt mirosul de primavara, sa vad in zare Magura si apoi, sa plutesc lin si nevazut, sa ajung si sa ma opresc putin sa mai vad ce mai e prin zona... Si sa fredonez in gand, "I like to be here, when I can"... Bine au mai zis-o baietii aia de la Pink Floyd... Ramane de rezolvat doar problema cu "when I can", de fapt nu mai ramane nimic - problema asta va ramane fara solutie... Pentru ca, nu-i asa, mai sunt si probleme care nu se mai pot rezolva niciodata... Asa-i cu unele probleme din matematica, asa-i si cu unele probleme din viata, din pacate...Nu stiu de ce, de multe ori sunt tentat sa fac paralele intre viata asta de azi si franturi din muzica lui Waters. Poate pentru ca imi place muzica lui, poate pentru ca mesajul transmis e atat de adevarat, atat de actual, habar n-am.
Dar sa continui... Dupa ce ma odihnesc putin, sa-mi iau din nou zborul si sa plutesc lin, lin, fara sa-mi dau seama ca deja am ajuns spre alte zari, cu alte Maguri... Iar in locul viilor, nu prea pot sa pun nimic, pentru ca nimic in lumea asta nu poate inlocui fascinanta senzatie a unei plimbari prin vie...
