Solomon ajunse rege, urmându-i lui David, tatăl său. Lui Solomon i se arătă Domnul în vis şi îl întrebă ce ar vrea să-i dăruiască. Solomon ceru pricepere, ca să ştie să judece drept. Auzind că nu vrea bogăţie sau viaţă lungă, Dumnezeu a fost mulţumit şi i-a dat ce a cerut, înţelepciune pentru o judecată dreapta, ba, mai mult, i-a dăruit şi ce nu ceruse: bogăţie şi slavă.Şi au venit odată la judecata lui Solomon două femei. Amândouă născuseră în aceeaşi casă câte un copil, cam în acelaşi timp. Intr-o noapte, copilul uneia dintre ele a murit, iar ea l-a schimbat cu copilul celeilalte. Aceasta, când s-a trezit, a cunoscut că nu e copilul ei lângă ea si a înţeles ce se întâmplase, când şi-a văzut copilul la cealaltă. Aceea nu a recunoscut şi au venit la judecată. Şi în faţa regelui Solomon cele două mame se certau şi spunea fiecare că e al ei copilaşul cel viu.
Atunci regele Solomon a cerut o sabie, apoi a zis să fie tăiat în două copilaşul cel viu şi să i se dea fiecăreia câte o jumătate de copil. Mama adevărată, ca să îşi salveze copilul, s-a rugat de rege să îi dea celeilalte copilul şi să nu îl omoare. Mincinoasa, nefiind copilul ei şi poate bucurându-se că are să îi moară copilul şi celeilalte, cum îi murise ei, zise să fie tăiat, ca să nu fie nici al ei, nici al celeilalte.
Regele Solomon, auzind acestea, a hotărât pe dată să i se dea copilul mamei adevărate, zicând să i se dea aceleia copilul cel viu, că ea este mama lui. Tot poporul lui Israel a rămas uimit auzind de aşa o judecată dreaptă şi iscusită, care şi astăzi este dată drept pildă. (Sursa)
