Romania a pus piedica, in ultimul moment, acordarii Serbiei statutului de tara candidata la UE. Gestul a surprins si reactiile nu s-au lasat asteptate: ministrul german de externe a sters cu noi pe jos, cel suedez ne-a trintit-o raspicat in fata: “e o lipsa de spirit european”.Miza noastra, spun reprezentantii statului roman sunt vlahii si romanii din Valea Timocului: primii sunt 46.000 de oameni, ceilalti catre 31.000. Primii locuiesc in nordul provincie Voivodina, ceilalti in est, in Banatul sarbesc. Fiecare spune ca e diferit de celalalt.
Sigur, la prima vedere musai sa tinem pumnii ministrului de externe, fie si din caposenia europenilor de a ne obliga la – va mai amintiti? - Recomandarae 1201, in chestiunea maghiarilor din Transilvania. Numai ca lucrurile stau un pic diferit si dupa ce ne trec emotiile, vom vedea asa: faptul ca le-am provocat surprize partenerilor europeni o sa ne coste, dincolo ca intaresc traditia tradarii prin care suntem cunoscuti pe continent – ca doar noi suntem aia care am intors armele nemtilor dupa ce le-am jurat credinta de doua ori la rind, nu-i asa? Si, una peste alta, surpriza cea mare e la noi in ograda: Presedintele Consiliului National Vlah din Serbia, Radisa Dragojevici, spune ca "nimeni nu are dreptul sa le ceara vlahilor sa se declare romani, dupa ce Romania s-a opus acordarii Serbiei statutului de tara candidata”. La asta nu s-au asteptat ministrii nostri; n-au stiut ca vlahii sunt solidari cu Serbia. Ca sa nu mai vorbim de o alta traditie, cea a mentalitatii locuitorilor din fosta Yugoslavie, a solidaritatii pe viata si pe moarte cu tara lor.
Suntem, cum ar spune vorba, in plop. Am crezut ca lumea va aplauda insistenta cu care ne protejam minoritatile risipite pe continent. Acum se vede de fapt ca, neavind niciun motiv sa fie mindri de Romania, i-am indepartat pe termen lung. Si: nu noi eram cei care ne laudam cu prietenia istorica dintre noi si sarbi, ca doar cu ei si cu Marea Neagra nu ne-am batut? Pentru sarbi, chestiunile astea nu se uita. I-am pus la colt tocmai cind aveau sansa sa renasca sub umbrela europeana, dupa toate cele cite li s-a cerut pentru statutul asta de tara candidata. Ca n-au fost revolte la ei, e doar pentru ca sarbii stiu sa stranga din dinti si sa muste din iarba pentru fiecare miza istorica. Sunt prea mindri ca sa le fie lehamite de propria istorie, cum ne e noua. Stii ce-am facut, printre multe altele, ca sa inteleg spiritul sirbesc, dar si o farama din dezamagirea lor?: am ascultat pe youtube Lepa Brena, Zivela Jugoslavija: e mirabil pentru un roman sa vada ca se poate cinta despre tara cu atata bucurie nebuna si e si mai mirabil sa vezi ca oamenii danseaza la fel de nebuneste pe strazi auzind la microfon numele tarii lor.
Asta, e adevarat, ministrii nostri n-aveau de unde s-o stie: tradarea nu e niciodata pusa pe note muzicale. Sursa: ceascadecultura.ro
