După o viață cu o carieră strălucită, înconjurat de prieteni deosebiți și de o familie numeroasă, Alan Alda își pune întrebarea dacă viața are un sens anume și dacă el a reușit să dea sens vieții lui, sau nu. Pentru a descoperi acest lucru, privește retrospectiv în trecutul său și rememorează vechi discursuri pe care le-a ținut de-a lungul vremii, în diferite locuri unde a fost invitat să vorbească. Din acest punct pornesc o serie de amintiri deosebite, care i-au marcat într-un fel sau altul cursul vieții.
Jurnalul lui Alan Alda este o mărturie fermecătoare a unei vieți trăite din plin, din care transpare dorința acestuia de a face existența celorlalți mai frumoasă prin sfaturile pe care le-a dat atât în calitate de orator, dar și de actor, regizor, tată sau bunic. Deși a avut parte de o copilărie marcată de contradicții, cu o mamă paranoică și schizofrenică și cu un tată artist care lipsea frecvent de acasă din cauza turneelor, reușește să găsească un echilibru între dragostea față de familia pe care și-o întemeiază și cariera strălucită cu nominalizări la Oscar și premii Emmy câștigate. Sensul vieții într-un pahar cu apă a întregit pentru mine imaginea dragă din copilărie a actorului, atunci când mă uitam alături de părinți la serialul M*A*S*H. Mi-a adus aminte de vremurile când râdeam pe săturate le glumele lui Hawkeye, un personaj pe cât de amuzant, pe atât de sensibil, pe cât de profesionist, pe atât de uman, exact cum l-am descoperit în această carte pe Alan Alda, semn că, probabil, succesul pe care l-a avut în acest rol nu a fost întâmplător.
Autorul este sincer în fiecare frază pe care o scrie, în fiecare amintire pe care o povestește, iar toate acestea sunt încununate de recunoștința pentru faptul că nu a murit după un episod de ocluzie intestinală care s-a petrecut în timp ce urca pe munte, undeva în Chile, înainte de a începe să scrie acest jurnal. Cartea este plină de umor, de confesiuni, dar și de momente dramatice. La finalul ei, Alan Alda ajunge la o concluzie despre ce înseamnă sensul vieții și, cu aceeași generozitate pe care o înfățișează pe tot parcursul jurnalului, ne împărtășește opinia lui despre acest subiect. Mă opresc însă aici, deoarece nu vreau să vă fur plăcerea de a citi poate unul din cele mai frumoase lucruri pe care cineva le-a spus despre viață. Sursa
