Articolul original, scris de Mark Gungor: http://www.laughyourway.com/blog/jesus-was-not-a-hypocrite/ (Traducerea: Livioi) Ati observat ca oamenii sunt extrem de prinsi de sentimentele lor in civilizatia noastra de astazi, chiar si in cultura noastra crestina? Ei cred ca trebuie sa fie sinceri in privinta a ceea ce simt. Traiesc conform credintei ca trebuie sa-si duca viata in functie de emotiile pe care le simt, iar verbal sa-si verse sentimentele pe cei din jurul lor. Asa ca adesea ei spun ca nu pot si nu vor actiona in niciun fel si sub nicio forma opuse la ce simt ei. De exemplu, daca simt ca nu-mi iubesc sotul/sotia, nu pot ramane sub nicio forma in casnicia mea, fiindca nu as fi sincer cu ceea ce simt. Daca raman insurat cu o femeie pentru care nu mai am sentimente sau iubire, as fi un ipocrit.
Dar ce ziceti de asta: nu pot sa ma port iubitor sau bland cu sotul/sotia mea fiindca nu ma simt plin de iubire-blandete. Poate ca nu mai simt nimic sau poate ca simt manie sau resentimente. N-as putea nicidecum sa ma port ca si cum as vrea sa fiu cu ea sau sa-i spun c-o iubesc daca eu nu mai simt iubire. Asta, de asemenea, m-ar face un ipocrit. Mult prea multi oameni cred ca trebuie sa simta emotie ca sentimentul sa fie de iubire. Acestia afirma ca fara sentimente nu exista iubire. Pai, am niste vesti pentru voi… bazat pe acest mod stupid de gandire si pe ce spun oamenii, Iisus nu ne-a iubit si a fost un ipocrit.
Aveti rabdare si nu va maniati, permiteti-mi sa va explic. Iubirea nu este o emotie, este o actiune. Sentimentele pot sau nu sa se armonizeze cu actiunile pe care le initiati. De fapt, cand ne referim la iubirea adevarata, biblica, atunci emotiile caldute, imbatatoare, bulele de sapun pline de afectiune pot sa lipseasca, insa actiunile voastre pot totusi sa manifeste iubire. Daca credeti ca trebuie sa aveti anumite sentimente ca sa iubiti, gresiti amarnic. Iisus a dovedit-o in Gradina Ghetsimani, indreptandu-se spre crucificare.
Iisus s-a rugat astfel: „Tata, daca exista orice alta cale…” Cu alte cuvinte, El nu voia sa fie crucificat! Ce simtea nu-l mana s-o faca si chiar s-a rugat sa scape de corvoada atunci cand i-a cerut lui Dumnezeu „… te rog indeparteaza paharul asta de la mine.” Insa, manat de iubire si nu de sentimente, Iisus a transformat iubirea in fapta si si-a dat viata pentru noi. Retineti, totusi, ca El nu dadea pe dinafara de sentimente sforaitoare, dragalase, de iubire! Iisus nu s-a rugat: „Iti multumesc, Tata, pentru aceasta grozava oportunitate! Sincer, de abia o asteptam! Sunt absolut incantat in ce priveste aceasta perspectiva si simt ca de abia astept sa fiu batut in mod brutal si crucificat!”
Dimpotriva, El nu simtea astfel, nu voia s-o faca si se ruga sa scape. Insa si-a lasat deoparte sentimentele si a zis: „Faca-se voia Ta, nu a mea.” Manat de iubire, fara niciun fel de sentimente bune (cat de bine poti sa te simti cand esti biciuit, batut, crucificat?) si demonstrand asta prin sacrificiul sau, el a actionat din iubire.
Intelegeti ideea? Ce simtiti nu reprezinta o masura valida a iubirii. Daca era un indicator real, atunci, conform definitiei iubirii data de majoritatea oamenilor, definitie care spune ca trebuie sa ai anumite sentimente fiindca altfel nu-i iubire ce simti, atunci Iisus nu ne-a iubit. Sigur ca asta este evident o absurditate! Iisus a demonstrat cea mai mare iubire imaginabila si a facut totul, mai putin sa aiba emotiile pe care noi le asociem cu iubirea. Noi avem marturia rugaciunii lui, iar Iisus n-a simtit iubirea emotional! El nu voia sa faca sacrificiul, dar l-a facut oricum. Platind cel mai mare pret personal, dandu-si chiar viata pentru iubire.
Aceasta a fost o fapta eroica de care niciunul dintre noi nu va fi capabil in viata noastra sau in casniciile noastre. Nu ni se va cere niciodata sa facem un asemenea sacrificiu pentru partenerul nostru de viata. Cu toate acestea, ne plangem, ne vaicarim si ne purtam de parca ne-ar omori sa trebuiasca sa exersam politetea de baza sau bunul simt cu sotul/sotia atunci cand nu ne simtim patrunsi de dorinta seducatoare a iubirii emotionale. Atunci cand trebuie sa fim agreabili sau de ajutor sau cand, fereasca sfantul, trebuie sa venim in intampinarea nevoilor sexuale ale partenerului/partenerei sau sa daruim in mod altruist persoanei careia i-am jurat in fata lui Dumnezeu s-o iubim si s-o pretuim, atunci adesea refuzam sa facem toate acestea pe motiv ca nu simtim, nu avem sentimentele necesare ca sa facem toate acestea.
Tuturor celor care cred ca trebuie sa simti emotiile iubirii, fiindca altfel nu poti actiona intr-un mod plin de iubire, tuturor celor care cred ca trebuie sa traiesti urmandu-ti sentimentele, fiindca altfel esti un ipocrit, va spun sa incetati cu prostia asta! Nu-mi pasa ce simtiti. Ce simtiti voi nu conteaza! Sunt atatia oameni care vor sa se simta indragostiti tot timpul si daca nu se simt astfel, se sustrag casniciilor lor. Se intampla mult prea des ca angajamentul de a actiona din si cu iubire sa nu le fie de ajuns.
Ei bine, potrivit modului meu de a gandi, prezenta sau absenta sentimentelor nu inseamna nimic. Nu a insemnat nimic nici pentru Iisus. El nu s-a bazat pe faptul de a avea sentimentele potrivite pentru a face exact ce trebuia. Iar asta nu inseamna ca era ipocrit! Daca acest gen de iubire a fost de ajuns pentru Iisus si daca acesta este exemplul pe care El ni l-a dat noua, atunci acest gen de iubire trebuie sa fie acela pe care noi, ca si crestini, sa dorim sa-l aratam la serviciu, in relatie cu vecinii nostri, in cadrul familiilor noastre, si mai ales in casniciile noastre. Sursa
