„Marele Concert“ al lui Richard Wright

Richard Wright a compus The great gig in the sky (Marele concert din cer), una dintre cele mai frumoase piese din istoria rockului. Numele său va fi întotdeauna legat de Pink Floyd. Nu ştiu dacă mai trebuie amintită importanţa grupului pentru istoria muzicii rock. Personal, sînt convins că ascultarea unor albume ca The Wall (albumul însoţit de film) sau The dark side of the moon este o experienţă asemănătoare citirii unui lung poem în proză.

Unul dintre membrii fondatori ai formaţiei a fost Richard Wright. Contribuţia sa la proiectul Pink Floyd este esenţială pentru evoluţia creatoare a formaţiei. The dark side of the moon, al treilea album ca vînzări al tuturor timpurilor, reprezintă dovada faptului că succesul comercial poate fi obţinut fără concesii în procesul de compoziţie. Richard Wright este compozitorul a cinci piese de pe acest album, printre care se numără titluri ca Breathe, Time, The great Gig in the Sky, Us and them, Any Colour you like.

În primii ani de existenţă a grupului, atunci cînd formaţia era condusă de Syd Barret, Wright a contribuit activ în calitate de compozitor, pianist şi organist. Printre compoziţiile sale din acea perioadă putem aminti Remember a day, See-saw, Paint Box sau It would be so nice.

Anii 1968-1970 reprezintă perioada experimentării muzicale pentru Pink Floyd. În această perioadă, Wright este autorul unor compoziţii bazate pe improvizaţii de pian şi de orgă, care au contribuit la cristalizarea „sunetului psihedelic“ al formaţiei. Odată cu evoluţia concepţiei muzicale a formaţiei, Wright a devenit mai puţin preocupat de compunerea pieselor şi mai mult preocupat de crearea unui nou sunet şi a unui nou stil pentru creaţii instrumentale ca Interstellar Overdrive, A Saucerful of Secrets, Careful with That Axe, Eugene, One Of These Days, aria principală de interes fiind reprezentată de segmentele de orgă şi de pian.

Tot în această perioadă, Wright contribuie, împreună cu membrii grupului Pink Floyd, la compunerea coloanelor sonore a unor fime ca More, Obscured by clouds şi, bineînţeles, Zabriskie Point, regizat de Michelangelo Antonioni.

Albumele Atom Heart Mother şi Meddle reprezintă o perioadă de tranziţie în evoluţia formaţiei. Aceşti ani sînt caracterizaţi de experimentalism şi de căutarea sunetului distinct ce avea să fie numit de fani „The Pink Floyd Sound“. Activitatea formaţiei este marcată de colaborarea cu Ron Geesin şi de înregistrarea împreună cu o orchestră simfonică.

Cea mai importantă contribuţie a lui Richard Wright o reprezintă însă compunerea pieselor de pe albumul The dark side of the moon. Lăsînd la o parte incredibilul succes comercial al albumului, care a consacrat pentru totdeauna formaţia, trebuie spus că apariţia sa este considerată unul dintre cele mai semnificative momente ale muzicii rock. Nu cred că am exagera dacă am spune că apariţia acestui album este pentru istoria rockului la fel de importantă ca apariţia volumului Florile răului pentru istoria poeziei.

Albumul este bazat pe sesiunile experimentale din spectacolele şi înregistrările precedente ale formaţiei. Este de la sine înţeles că Richard Wright a avut o contribuţie esenţială la realizarea acestui album, semnînd (singur sau împreună cu ceilalţi membri ai formaţiei) mai mult de jumătate din piesele de pe The dark side of the moon. Dacă Roger Waters, noul lider al formaţiei după retragerea lui Syd Barret, era responsabil pentru compunerea versurilor de pe album, o mare parte a concepţiei muzicale este datorată lui Richard Wright. Albumul a deschis drumul pentru ceea ce, în zilele noastre, este numit concept album (album-concept). Pe lîngă faptul că toate piesele de pe acest album sînt grupate în jurul cîtorva teme unificatoare, aceste compoziţii reprezintă şi rezultatul unui experimentalism muzical bine controlat, ceea ce face din The dark side of the moon o noutate a genului, fiind primul album de acest tip care a avut succes comercial.

Tema mare a albumul este „explorarea experienţei umane“. Breathe ilustrează experienţele noi şi copilăria. Time este o meditaţie asupra îmbătrînirii şi a trecerii timpului. Us and them abordează tema conflictului, Money satirizează consumismul şi lăcomia, în timp ce The great Gig in the Sky (epitaful lui Wright) explorează spiritualitatea şi moartea.

Unul dintre aspectele esenţiale ale albumului este abilitatea lui Richard Wright şi a lui David Gilmour de a cînta într-o armonie perfectă în piese ca Us and them sau Time, atît la nivel vocal, cît şi la nivel instrumental.

Wright a lucrat şi a compus o parte din piesele de pe următoarele albume ale formaţiei. După contribuţia la realizarea albumelor Wish You Were Here şi Animals, relaţia cu Roger Waters s-a deteriorat din ce în ce mai mult, culminînd cu plecarea lui Wright din formaţie în timpul sesiunilor la albumul monumental The Wall. Artistul a debutat în cariera solo cu albumul Wet dream (1978). Lăsînd la o parte vechile neînţelegeri cu Roger Waters, a participat şi la concertul de reuniune de la Live 8 (2005).

Richard Wright nu e responsabil pentru muzica părinţilor sau a bunicilor noştri. El trăieşte de fiecare dată cînd un adolescent descoperă Us and them sau The Great Gig in the Sky. El reprezintă muzica tuturor generaţiilor.

http://www.observatorcultural.ro/MUZICA.-Marele-Concert-al-lui-Richard-Wright*articleID_20492-articles_details.html