Ne-am plans in toti acesti ani ca nu exista in literatura romana contemporana un roman autentic al comunismului, o carte asadar care, nerenuntand la prinicipiile fictiunii, sa poata fi mai convingatoare prin adevarul celor relatate decat toate paginile de memorii si documente care de aproape 20 de ani nu inceteaza sa fie scoase la iveala. Aceasta fiindca un roman este un roman si are o forta pe care cea mai cutremuratoare memorialistica nu o poate reda. S-a spus ca in literatura noastra cartea care echivaleaza Arhipelagului Gulag este Inchisoarea noastra cea de toate zilele a lui Ion Ioanid. Acolo, in peste o mie de pagini autorul a reusit, gratie unei memorii iesite din comun, sa puna pe hartie o panoplie impresionanta a ororilor pe care le-a traversat el si nu numai. Experienta este personala dar pe de alta parte ii vizeaza pe toti aceia care in intervalul 1945-1964 au fost inchisi. Acesta este meritul lucrarii lui Ion Ioanid si prin aceasta memorialistica sa – se poate spune – se invecineaza cu romanul. Altfel spus, a reusit sa se depaseasca pe sine si sa-si prezinte propriile suferinte intr-o cheie universala. Lucru evident valabil si pentru ce a facut Soljenitin in Arhipelagul Gulag.
duminică, 21 octombrie 2007
Inchisoarea noastra cea de toate zilele
Ne-am plans in toti acesti ani ca nu exista in literatura romana contemporana un roman autentic al comunismului, o carte asadar care, nerenuntand la prinicipiile fictiunii, sa poata fi mai convingatoare prin adevarul celor relatate decat toate paginile de memorii si documente care de aproape 20 de ani nu inceteaza sa fie scoase la iveala. Aceasta fiindca un roman este un roman si are o forta pe care cea mai cutremuratoare memorialistica nu o poate reda. S-a spus ca in literatura noastra cartea care echivaleaza Arhipelagului Gulag este Inchisoarea noastra cea de toate zilele a lui Ion Ioanid. Acolo, in peste o mie de pagini autorul a reusit, gratie unei memorii iesite din comun, sa puna pe hartie o panoplie impresionanta a ororilor pe care le-a traversat el si nu numai. Experienta este personala dar pe de alta parte ii vizeaza pe toti aceia care in intervalul 1945-1964 au fost inchisi. Acesta este meritul lucrarii lui Ion Ioanid si prin aceasta memorialistica sa – se poate spune – se invecineaza cu romanul. Altfel spus, a reusit sa se depaseasca pe sine si sa-si prezinte propriile suferinte intr-o cheie universala. Lucru evident valabil si pentru ce a facut Soljenitin in Arhipelagul Gulag.
