Iosif Viehmann, ultimul discipol al lui Emil Racoviţă

Povestea vieţii şi activităţii profesorului Iosif Viehmann este exemplul existenţei oamenilor care se nasc cuceritori, care depăşesc limite şi care trăiesc pentru evoluţia ştiinţei. Speolog şi profesor, laureat al Academiei Române 1961, Iosif Viehmann are 87 de ani, îşi desfăşoară activitatea academică în Cluj, şi a reuşit în anul 2012 să coboare încă o dată pe tiroliana la peste 10 metri adâncime în peştera Pojar, din Munţii Apuseni, pe care a explorat-o în anii `50. „Această performanţă îl face cu siguranţă cel mai vârstnic cercetător speolog activ în viaţă”, preciza anul trecut preşedintele Asociaţiei Speologice Sfinx Gîrda, Christian Ciubotărescu. Astăzi, Iosif Viehmann nu concepe viaţa fără mediul universitar în care încă îşi desfăşoară activitatea şi aşteaptă cu nerăbdare începerea cursurilor după vacanţa de Sărbători pentru a-i privi de la fereastră pe viitorii tineri cercetători. “De luni toată curtea va fi vie. Este o plăcere pentru care mă invidiază absolut toată lumea. Vai domnule profesor când urcaţi Clinicilor sus până la statuia lui Racoviţa, câţi tineri frumoşi şi sănătoşi, câte fete îmbujorate vedeţi! Asta aud cel mai des din partea celor care mă înconjoară.  

Spre sfârşitul anilor de facultate, student la Ştiinţe Naturale la Cluj, Iosif Viehmann a devenit asistent universitar în institutul în care mai trăia savantul Emil Racoviţă. “Mă dau peste cap şi încurajat de doi colegi de an, Ştefan  şi Ileana, urcăm treptele Institutului de Speologie, primul din lume şi ne oprim în faţa unei uşi care încadra două ferestre mari de sticlă mată. Am fost învăţaţi  de un laborant s-o căutăm pe doamna Clara, secretara savantului, şi să-I cerem două lămpi de carbid ş doi pumni de carbid. Sunăm la uşă şi prin geamul ranslucid al uşii descoperim silueta unui om mare de statură. Se deschide uşa şi în uşă apare Moşu. Studenţii în ştiinţe naturale , ştiau că toată lumea îi spune Moşu şi că a fost cu o expediţie spre Polul Sud. Moşu pune o mână pe umărul meu, se uită după cei doi care coboară în grabă scările, după care mă trageîn antreul institutului şi îmi spune “Ce vrei băiete?””, povesteşte Iosif Viehmann, prima sa întâlnire cu renumitul savant. 

„O tonă de amintiri mă leagă de Emil Racoviţă. Tot ce am făcut eu bun în această viaţă am învăţat de la Racoviţă. Mai întâi am descoperit în anul doi că toată lumea îl cunoştea aici: birjarii, portarii. Nu ştiam cine este. Este Cardinal? Episcop?De ce avea atâta importanţă? Când se ştia că Racoviţă ţinea joia un curs era coadă la uşă. Stăteau în picioare nemişcaţi.Atunci am aflat că era un savant la primul etaj care a fost la Polul Sud. În ziua în care am terminat facultatea ne-am prezentat în faţa unei comisii guvernamentale de repartizare în câmpul muncii. Am aflat că aveam un dosar, cine l-a făcut nu ştiu. Eu gândesc că Racoviţă înainte de a muri a ridicat o mână în favoarea numirii studentului Viehmann în Institut”, îşi aminteşte speologul.  Chiar şi astăzi, la vârsta sa înaintată, Iosif Viehmann respectă unul dintre sfaturile pe care le-a primit de la Emil Racoviţă, acela de a măsura timpul cu balanţa analitică şi de a nu merge acasă la prânz, „doar pentru o zeamă”.

În privinţa personalităţii savantului Emil Racoviţă, discipolul său îşi aminteşte că era un om liniştit, calculat ca un robot, însă în sens pozitiv. „Chiar eşti german?Eu i-am spus că numai după tată. Că nu te văd niciodată în pantaloni scurţi cu raniţa în spate şi cu un briceag în buzunar. Foarte puţin glumea, tot timpul era preocupa de un lucru capital şi lucrul capital se referă la una dintre afirmaţiile cunoscutelor cluburi Rotary: Înainte de a te servi pe tine însuţi, serveşti aproapele sau comunitatea. Dacă era ceva necaz cu Institutul, se ridica imediat. Dacă avea el un necaz, căuta singur să îşi rezovle problemele”, povesteşte Iosif Viehmann.

 “Pot sa va spun ce am inteles inca o data despre masinaria complicata care este omul: ca totul e in creierul lui! Si viata si moartea ii sint in creier. Dar mai mult decit atit, pot sa va spun, ca si creierul lui sta in palma Cuiva!”

Iosif Viehmann s-a nascut in 1925, la Cluj, din tata german si mama romanca. In studentie, imediat dupa razboi, formeaza, impreuna cu alti colegi, un Big Band de jazz, cu 19 membri, care canta swing-ul anilor ’30. A participat, alaturi de viitorul mitropolit Bartolomeu Anania, la greva studenteasca din 1946, soldata cu devastarea caminului Avram Iancu. Timp de doi ani si jumatate, a fost asistentul savantului Emil Racovita. Viehmann este speolog din pasiune si preda la Institutul de Speologie din Cluj. De asemenea, tine cursuri de istoria jazz-ului la Conservatorul clujean si de ecologie la Universitatea Bogdan Voda.(Sursa)