De vorbă cu Gheorghe Florescu, autorul cunoscutei cărţi “Confesiunile unui cafegiu”
După
o viaţă de om trăită şI învârtită în jurul cafelei (de la vârsta de 8
ani, pe când ucenicea la mentorul său, armeanul Avedis Carabelaian, şI
până la cei 69 de ani, pe care-i va împlini în curând), Gheorghe
Florescu pare el însuşi compus din cele mai aromate, rare şI rafinate
boabe de cafea din lume. Este o adevărată enciclopedie în materie,
putând povesti ore în şir de la primii zori ai descoperirii şI
preparării magicei licori şI până la marii oameni ai lumii pasionaţi în
exces de parfumata fiertură. ŞI dacă, totuşi, nu poate divulga secretul
profesional propriei reţete de preparare a cafelei, se bucură, în
schimb, să vă arate cum se poate pregăti cea mai minunată ceaşcă de
cafea cu mijloacele pe care le aveţi la îndemână.
Atenţie! “Bărbatul trebuie să facă soţiei cafeaua”
Când
intri în micuţa prăvălie situată în Piaţa Rosetii din Bucureşti,
olfactiv, simţi cum te dezmiardă zeci de arome amestecate ce te fac să
inspiri cu nesaţ aerul dens, îngemănat cu parfumul boabelor de cafea
proaspăt prăjite şI depozitate în cilindri de sticlă. Abia apoi, vizual,
realizezi că nu eşti departe de-a crede că ai intrat în peştera
comorilor lui Ali Baba. Alune, fistic, şerbet, dulceţuri, băuturi fine,
fac ca papilele gustative s-o ia razna, creând pofte de nestăvilit.
Dincolo de tejghea, coborât parcă din poveştile cu Harun-al-Rashid, ca
un “calif” al cafelei, sau ca un pezevenghi moş Cadâr, din piesa “Tache,
Ianche şI Cadâr” a lui Victor Ion Popa, stă Gheorghe Florescu gata să
interacţioneze amical şI şăgalnic cu oricare client intrat pe uşă.
“Negustorul ideal este pentru Jurnalul Naţional”, versifică vesel la
moment cafegiul. Cum “la aşa ceva e imposibil să spui nu” (ca într-un
vers al lui Alexandru Andrieş, ce stă înrămat la loc de cinste pe unul
din pereţii cafenelei), cafeaua se acceptă şI se porneşte discuţia.
“Minunat şI recomandat este ca bărbatul să facă iubitei sau soţiei
cafeaua de dimineaţă! Să ştiţi de la mine: cafeaua fidelizează cuplul.
ŞI să nu-mi spună nici un bărbat că nu se pricepe, fiindcă numai dacă nu
vrea sau nu are dragoste de parteneră nu poate surprinde plăcut, după o
noapte furtunoasă, cu o ceaşcă de cafea preparată în buza zilei! Mulţi
asociază cafeaua cu ţigara. Dar, aşa cum un vin bun nu trebuie stricat
cu apă minerală, nici gustul cafelei nu trebuie alterat cu fumul de
ţigară. Însă asta e treaba fiecăruia, eu n-am fumat niciodată, dar cafea
beau de la 8 ani”
“Balzac bea 50 de cafele pe zi”
Cu
o tichie tradiţională armenească pe cap, primită recent din
Nagorno-Karabakh (de care e mândru nevoie mare!), aşezat comod, cafegiul
deapănă povestea cafelei: “După părerea mea, Europa n-ar fi evoluat
până la stadiul unde este acum dacă n-ar fi fost bobul de cafea. Marile
revoluţii din Europa s-au făcut sub imboldul cafelei, căci, indirect,
bobul de cafea a influenţat aceste mişcări de mase, pregătirile
revoluţiei franceze făcându-se în cafenelele Parisului. Cafeaua
socializează. Prima cafenea din lume s-a înfiinţat la Mecca, în 1517.
Guvernatorul cetăţii nu prea a fost de acord cu asta, că musulmanii de
acolo beau cafeaua cu sacul şI deveneau mai agitaţi. Cu credinţa că nu
ofensez distinsele doamne, afirm hotărât că cea mai bună cafea o fac
bărbaţii, fie că o fac pentru ei, fie că o fac pentru iubitele lor.
Gingis-Han îşi prepara cafeaua singur. Napoeon avea şapte ibrice deodată
puse pe jar. Balzac bea 50 de cafele pe zi, Robespierre era mare băutor
de cafea, iar Jean Jaques Rousseau adulmeca în primul rând aroma
cafelei de dimineaţă şI abia apoi celelalte arome ale naturii. De la noi
ştiu sigur că guvernatorul Mugur Isărescu îi prepară cafeaua soţiei,
iar Rebengiuc
îşi face de-o viaţă singur cafeaua de dimineaţă”.
Secretul preparării cafelei la domiciliu
Comerciant
de-o viaţă, a învăţat că sunt clienţi care ar oferi de la 15 lei
(150.000 lei vechi) până la 160 lei (1.600.000 lei vechi) pe 100g de
cafea şI cunoscători care ar cumpăra o sticlă de Brandy Ararat Divin
chiar şI la preţul de 2.400 lei (24.000.000 lei vechi), produse care de
găsesc la vânzare în cafeneaua sa. De aceea lucrează pentru toate
buzunarele şI pentru toate mofturile. “Preţul oglindeşte întotdeauna
calitatea, sunt preţuri internaţionale. Dar vreau să spun pentru
cititorii Jurnalului Naţional cum se face cea mai bună cafea, din
cafeaua pe care o are omul acasă, o cafea normală la ibric. Se ia
ibricul şI se măsoară apa cu ceaşca cu care se bea cafea, cam 50 ml. Se
pune la fiert. Dacă se bea cu zahăr, se pune o linguriţă rasă. Dacă se
bea cu miere, se pune mierea la sfârşit, mierea nu trebuie fiartă. Când
apa ajunge la o temperatură călduţă, ca de făcut pâine, atunci se pun
două linguriţe de cafea (pentru fiecare ceaşcă) nici pline cu vârf nici
rase, obişnuite. Se amestecă şI se lasă să fiarbă până când devine
fiertura mai vârtoasă, dar să nu ajungă să dea în clocot. Se mai ia un
vârf de linguriţă de cafea şI se presară ca o ploaie, cum ai pune zahăr
pudră peste o gogoaşă. Acest vârf de linguriţă presărat reprezintă
marele secret al unei cafele de excepţie la ibric! Se amestecă, se face
un caimac deosebit care se pune, o lunguriţă-două, în ceşti. Cafeaua din
ibric se lasă să fiarbă până dă în clocot şI se pune peste caimacul din
ceaşcă. Soliman Magnificul aşa făcea, învăţat de către un armean.
Armenii domină lumea cafelei, sunt cei mai buni preparatori de cafea din
lume”, încheie cu zâmbet larg Gheorghe Florescu. Iar noi am încălecat
pe-o şa/Şi v-am spus povestea cafelei aşa. (Sursa)