Este, poate, unul dintre cele mai cunoscute locante cu terasă în curte.
Are ceva vechime în peisajul cârciumilor de la noi și se autointitulează
„o cârciumă de jupâni”. Are și un copac vechi (un dud, mai
precis), atât de vechi și rămuros, încât curții nu-i mai trebuie altă
umbră. Situat aproape de centru, dar nu în calea puhoiului de pe
Magheru, localul este – o să vedeți dacă mergeți pe-acolo în serile de
vară (numa’ să se oprească ploile astea odată!) –, la mare căutare în
lumea artistică, boemă a Bucureștilor.
Muzicieni,
actori, regizori, oameni de radio ș.a.m.d. sunt obișnuiți de-ai
casei. Ca să trec în revistă numai câteva dintre atuurile acestui local,
umbra curții și liniștea zonei sunt de recomandat. La fel și meniul
(ieftin și bun). Nu în ultimul rând, jupânul gazdă – Horațiu (sigur îl
știți dacă ați fost de câteva ori prin Vamă) știe să te primească la el
în ogradă. Știe să bucătărească la
ceaun, duminica, în curte. Și când e vorba de muzică, și când e vorba de
petrecere până spre zorii zilei știe să-și trateze mușterii ca pe niște
jupâni. Sursa
