sâmbătă, 3 martie 2012

Roger Waters – Amused To Death

Am nimerit asta seara chiar la genericul stirilor PRO TV de la 7, program pe care de ani de zile il evit consecvent ca pe un lucru cu care nu vreau sa am de-a face, iar primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost: pun pariu ca prima stire e cu moarte! Ce pacat ca la casele de pariuri nu poti sa pui banii pe Esca, pentru ca nu prima, ci primele trei stiri de duminica au continut cuvantul moarte. Mare negustor si Sarbu asta…

Amused To Death e una din cele mai destepte predictii despre soarta societatii mediatice. Omuletii verzi vin sa ia pulsul pamantenilor si gasesc doar televizoare aprinse, fara urmele vreunui razboi sau ale unui cataclism nuclear. Iar telespectatorii? Pai, dupa ce au privit in continuu “the greatest show on earth”, s-au drogat cu pornografie si cum o doza marita nu mai dadea rezultate, au ajuns in punctul in care doar spectacolul mortii le mai trezeste atentia supraexcitata de stimuli. Prima sinucidere colectiva prin divertisment: “no tears to cry, no feelings left, this species has amused itself to death”.

Cred de mai multa vreme ca vom vedea in timpul vietii noastre pe ecran grozavii pe care inca nu ni le putem imagina. Ma gandesc la secventele cu decapitarile din Irak, la acele cateva secunde in care pe CNN s-a putut vedea lama unui cutit alunecand terifiant pe gatul unui barbat incatusat de rapitori. Romania nu dispune de un bin Laden, dar poate copia retetarul cu ingrediente autohtone: Dan Diaconescu se straduieste de ceva vreme sa aiba un sinucigas in direct in emisiune – ba unul cocotat pe o macara, ba un detinut care inghite un plic de soda in studio. Deocamdata, rezultatele sunt intre hilar si grotesc, dar nu se stie niciodata, moderatorul cu privire de hiena e destul de persevernt…

S-ar putea ca aparentul lui esec sa fie tocmai orgasmul visat al delirului media: clipa in care moartea in direct si in gros plan nu va mai fi doar un stimulent pentru o sensibilitate debila ci chiar sursa de amuzament. Ca in spectacolele din Coloseum.

Probabil cel mai bine inteleg despre ce vorbesc cei care au vazut macar o data un alcoolic care incearca sa se sinucida cu bautura. Tehnic, e posibil, de coma alcoolica se moare. Dar in realitate, foarte rar se ajunge la un asemenea deznodamant, de obicei e doar un strigat care poate dura ani, sau chiar pana la “adanci batraneti” si un spectacol al mortii traite pe viu la modul continuu. Singura diferenta fata de societatea mediatica de azi e ca ne traim spectacolul colectiv, nu individual, consumand socuri si nu alcool.

PS: In timp ce scriam, cineva mi-a reprosat ca sunt prea pesimist cu soarta speciei umane: “e mai optimist sa crezi ca a murit de ras”. Ei, rade ea, da nu-i rasu ei.

http://blog.webphoto.ro/muzica/roger-waters-amused-to-death/