Banu Rădulescu (n. 12 februarie 1924, Bucureşti - d. 10 decembrie 1998, Berlin) medic, scriitor, deţinut politic, fondator al revistei Memoria - revista gândirii arestate şi al Fundaţiei Culturale Memoria. Pentru volumul Nimic despre fericire, a fost premiat cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
Biografie
A urmat şcoala primară nr. 16, din Bucureşti, situată în apropierea închisorii comuniste Malmaison. După efectuarea studiilor gimnaziale, a fost admis la liceul militar „Ştefan cel Mare” din Cernăuţi. După o perioadă de timp, s-a transferat la liceul militar „Nicolae Filipescu”, de la Mănăstirea Dealu, pe care l-a absolvit în 1943. În perioada anilor de liceu a avut rezultate bune la învăţătură, motiv pentru care a fost bursier şi a fost scutit de plata taxelor şcolare. Profesorul de limba română, Augustin Z. N. Pop, îi descoperă talentul spre literatură şi îi îndrumă primii paşi în această direcţie. Participă la diverse concursuri ale „Tinerimii Române”, iar în anul 1936 debutează ca scriitor, cu o schiţă publicată în revista „Flamuri”.
După ce a absolvit liceul, s-a înscris la cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti. La finalul anului II, în timpul sesiunii de examene, este arestat şi trimis în faţa Curţii Marţiale din Bucureşti, fiind acuzat că ar fi scris epigrame împotriva liderilor comunişti români, printre care: Ana Pauker, Dej şi Vasile Luca. Deşi în urma procesului a fost achitat, în 1947, la un an după ce a obţinut gradul de sublocotenent-medic, a fost scos din armată şi trecut în rezervă.
Până în vara anului 1948, a continuat să studieze la Facultatea de Medicină din Bucureşti, unde a fost şi preparator la catedra de anatomie a facultăţii, condusă la acea vreme de Gr. T. Popa. La 23 august 1948, împreună cu dr. Marin Zamfirescu, în cabinetul acestuia din urmă, a fost arestat sub acuzaţia de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei. A fost găsit vinovat şi a fost condamnat la 10 ani de închisoare. Anii de detenţie i-a executat în următoarele închisori din ţară: Constanţa, Văcăreşti, Jilava, Piteşti, Caransebeş, Canal, Gherla.
După şase ani de detenţie, în anul 1954, a fost eliberat din penitenciarul Gherla. În perioada următoare a lucrat ca asistent medical şi în paralel a continuat şi finalizat (1956) studiile întrerupte în momentul arestării. În 1956, pe când era medic stagiar la spitalul Filantropia, a fost rearestat pentru scurt timp. Începând cu mai 1957 şi până în noiembrie 1962, a ocupa postul de medic de medicină generală la circumscripţia Geoagiu, din judeţul Hunedoara. În urma unui concurs pe ţară, s-a reîntors în Bucureşti, ca medic de circumscripţie la Policlinica Sectorului 1.
În 1964 s-a îmbolnăvit grav de plămâni, iar în următorii doi ani, a fost internat în diverse sanatorii. Din cauza problemelor de sănătate tot mai grave, s-a văzut nevoit să abandoneze cariera medicală. A început să se dedice din ce în ce mai mult literaturii, astfel că în 1967 a reuşit să publice volumul de nuvele „Dincolo de aşteptare”. Publicarea acestei lucrări marchează începutul editorial al lui Banu Rădulescu. În aceeaşi perioadă este primit în cadrul Uniunii Scriitorilor.
Până la evenimentele din 1989, a publicat mai multe romane, povestiri şi nuvele. După schimbarea regimului comunist din România, a publicat revista „Memoria - revista gândirii arestate” şi a înfiinţat „Fundaţia Culturală Memoria”.
Volume publicate
- Verdictul
- Lumină şi piatră
- Oameni şi oameni
- Păsările mari nu cântă
- Nimic despre fericire
- În iarbă cu faţa la soare
