sâmbătă, 10 septembrie 2011

Noi de-aicea nu plecăm!

Oliviu Gherman este unul dintre pensionarii năpăstuiţi, chiar o victimă politică. Din pensia lui adunată cu cea a soţiei, bănuţ peste bănuţ, sărmanul, nu-şi poate plăti chiria. La 81 de ani, în loc să fie lăsat în pace, a ajuns să-şi caute dreptatea la tribunal.

Pentru mai tânărul nostru cititor, precizăm că O. Gherman a fost preşedinte al Senatului între 1992-1996 (ziarişti răi relatau pe atunci că moţăia de cum se aşeza pe un scaun). Ei, în îndepărtatul an 1994, O. Gherman a primit un apartament de lux pe Kiseleff, de 143 mp, dependinţe de 61 mp şi o cotă parte de grădină de 400 mp, pe 5 ani, contra unei chirii de 1 dolar pe lună, chiar dacă faptul încălca legea, omul mai având o casă în Craiova. În 2003, sub sloganul „case pentru tineri“, Gherman, la 73 de ani, se scoală din moţăială, alături de mulţi alţi ştabi, trecuţi bine de a treia, a patra tinereţe, şi obţine o vilă ANL. Evident, tot de lux. Toate bune şi frumoase pentru O. Gherman, care, între timp, ajunsese să dormiteze şi în jilţul de ambasador, tocmai la Paris. Numai că, în 2008, printr-o ordonanţă de guvern, chiriile locatarilor oploşiţi în căsuţele drăguţe ale RAAPPS sunt recalculate. Dolarul pe care Gherman îl plătea lunar pentru acoperişul (+grădina) din Kiseleff se mai ajustase, ce-i drept, ajungând pe la 45 de euro, când, în 2008 sare la... 1.700 de euro. Cum să se descurce bietul O. Gherman? Ce să facă? Cum adică să se mute? Doamne, fereşte!
Lucrul ăsta nu l-a făcut nici chiar d-na Mioara, fosta soţie a fostului premier Roman. Care, şi ea, s-a pomenit cu o neruşinată mărire de chirie pentru şandramaua din Gogol. Ea e hotărâtă ca tot în instanţă să-şi facă dreaptatea de a locui în Primăverii şi ori i se micşorează chiria, ori i se măreşte pensia. Dar din saloanele în care s-a văzut instalată încă de pe când era ea doamna prim-ministru, nu pleacă nici în ruptul capului! Cum tot nici în ruptul capului nu pleacă de la sânul RAAPPS Adrian Severin, sau Tănase Joiţa şi câţi, şi câţi alţii. Aşa că, în toată nenorocirea asta, O. Gherman măcar nu e singur... (Sursa)