sâmbătă, 10 septembrie 2011

Insula de Libertate - Bucuresti, 24 dec 1968

Zilnic ne răsună în urechi refrenul "nu se poate face nimic in România. Suntem hrăniţi cu acelaşi pesimism şi sictir al celor resemnaţi care vor să îi îmbolnăvească şi pe ceilalţi. Toţi aceşti oameni ar trebui puşi faţă în faţă cu cei care au luat atitudine în vremurile comuniste, infinit mai dificile: protestele studenţeşti din 1956, greva minerilor din 1977, revolta muncitorilor brasoveni din 1987. Un astfel de moment, în care demnitatea şi curajul au făcut să dispară frica ascunsă în spatele fatalismului a fost manifestaţia studenţilor bucureşteni din 24 decembrie 1968.

Colinde

Câteva zeci de tineri de la Universitate s-au adunat la Facultatea Drept pentru a cânta colinde, un obicei interzis în vremea comunismului. Pe măsură ce “adunării conspirative” i s-au alăturat studenţi de la ASE şi Politehnică, grupul a început să numere sute de studenţi. Fetele din căminul „6 Martie” cântau, băieţii politehnişti dădeau foc unor bucăţele de hârtie pentru a crea o atmosferă în spiritul sărbătorilor.

Vrem pâine!

În acelaşi timp şi fără legătură, în cantina Grozăveşti, sute de studenţi serveau masa. Din cauza unei probleme de aprovizionare, localul a rămas fără pâine, un lucru obişnuit în perioada comunistă. Însă în anul de graţie 1968, sub influenţa Primăverii de la Praga, a Beatles-ilor care cântau Revolution şi a tineretului ce se revolta în toată lumea, această situaţie i-a determinat pe studenţi să se revolte. Au început să bată cu tacâmurile în masa, apoi au părăsit in corpore cantina scandând “Vrem pâine!” şi au început să mărşăluiască spre Piaţa Universităţii.

Istoria se repetă fără să ştii

La Drept s-au alăturat celor prezenţi şi împreună au continuat drumul spre Piaţa Universităţii. Probabil nici unul nu ştia că, 12 ani mai devreme, aceasta fusese locul unde alţi studeni bucureşteni – mânaţi de acelaşi spirit de frondă – au încercat fără succes să pornească o revoltă prin deraierea tramvaielor şi ocuparea Universităţii.

Acum însă era vorba doar de o mulţime de studenţi care doreau să fie liberi – liberi să sărbătorească Crăciunul, liberi să strige, liberi să fie tineri.

Omul de pe statuia Viteazului

După o primă horă în Piaţa Kogălniceanu urmată de aprinderea de torţe, manifestanţii au mărşăşuit către Universitate, unde au încins o a doua horă. Un tânăr mascat asemenea lui Zorro, provenind din rândul celor veniţi de la cantină, a escaladat Statuia lui Mihai Viteazul, înfăţişându-l pe marele voievod în poziţie de luptă. De parcă mai era nevoie, mulţimea a fost întărâtată de gestul îndrăzneţ şi a început să simtă un sentiment nou pentru cetăţeanul socialist… libertatea.

Primul val al represiunii

Dar “braţul înarmat al Revoluţiei” era la posturi. Membrii poliţiei secrete comuniste, Securitatea, l-au fotografiat pe curajos şi ulterior îl vor căuta; tânărul a scăpat ca prin urechile acului întrucât poza nu era făcută dintr-un unghi favorabil… securiştilor şi nu se putea determina cu claritatea fizionomia persoanei. Probabil că a fost unul din mai mulţi suspecţi, nu se ştie dacă o altă persoană a fost arestată pe post de ţap ispăşitor.

În acelaşi timp, miliţienii aduşi de urgenţă în zonă au încercat să îl aresteze pe rebel, fapt ce a provocat riposta studenţilor, deveniţi protestatari. După altercaţii, urmate de coborârea tânărului în mulţime, aceasta şi-a continuat traseul pe Bulevardul Magheru.

Bulevardul aparţine protestatarilor

Cei aproximativ 2000 de studenţi ce ocupau acum bulevardul Magheru au primit susţinerea locuitorilor din zonă, fie prin prezenţă, fie prin aplauze, fie oferind covrigi şi mere. În drum spre căminul din strada Dionisie Lupu, studenţii au trecut pe lângă Ambasada Cehoslovaciei, moment însoţit de ovaţii pentru Primăvara de la Praga. Aplauzele pentru partidul comunist şi conducătorul său au fost înlocuite de bucureşteni – pentru o seară – de susţinerea pentru mişcarea de eliberare a cehilor şi slovacilor.

Libertate pentru studenţi!

După trecerea pe la căminul de pe strada Lupu, mulţimea a ajuns în Piaţa Romană. Cum printre oameni începuseră să se infiltreze securişti, au început şi provocările. Un student a fost lovit de o persoană necunoscută, iar o alta a ameninţat studenţii de pe margine, în mod repetat, cu represalii. Ana Şincai, absolventă de Filologie şi studentă la a doua facultate, Teatru şi Film, a cerut explicaţii activistului de partid şi a fost numită de acesta “instigatoarea numărul unu”. Contrar aşteptărilor, mulţimea a luat-o pe sus, scandândLibertate! şi Libertate pentru studenţi!.

Colind pentru Ceauşescu

De la Piaţa Romană, tinerii au hotărât că, din moment ce ei doresc doar să colinde, iar această activitate este una nevinovată, ar trebui să îii demonstreze asta însuşi tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Astfel, au încercat să ajungă la clădirea Comitetului Central, dar toate drumurile centrale erau blocate de maşini de teren. Ulterior, s-au îndreptat spre Polizu - Gara de Nord – Grozăveşti. Cum mai erau doar aproximativ 100 de studenţi, Ana Şincai a cerut public căminiştilor să coboare alături de ei, încercare fără success. Manifestaţia s-a destrămat.

Al doilea val al represiunii

A doua zi, Ana Şincai a fost arestată fără explicaţii. Au urmat bătăi şi alte maltratări, ameninţări cu execuţia sumară sau închisoarea. Într-un final, i s-a adus la cunoştinţă actul de acuzare, “atentat împotriva puterii de stat”.

Pe 30 decembrie a fost internată prima dată la Spitalul 9 de boli psihiatriceîntrucât dictatorul Nicolae Ceauşescu ar fi declarat că numai un nebun putea să facă aşa ceva. După o zi de ospiciu au urmat trei luni de anchetă la închisoarea Văcăreşti. În martie, a fost dusă din nou la ospiciu; apoi, două procese, unul civil şi unul penal. Soţul a divorţat de ea, iar Ana Şincai a suferit o condamnare de 6 luni la Spitalul 9 pentru “tulburarea ordinii publice si a bunelor moravuri”.

Vacanţa de Crăciun

Pentru a preveni alte proteste, autoritatile au decis să trimită studentii intr-o vacanta de iarna. Trebuie mentionat că în acea vreme nu exista perioadă liberă în preajma Zilei Crăciunului din cauză că era sărbătoare religioasă. După proteste, a aparut in cadrul anului universitar vacanţa de Crăciun.

Cu mânie proletară, Ion Iliescu

Ziua de 26 decembrie 1968 a adus o exemplară condamnare stalinistă a manifestanţilor în cadrul Biroului UTC. Ion Iliescu, prim-secretarul CC al Uniunii Tineretului Comunist, a infierat “manifestarea huliganică” a unor “tipi mai puţin treji” începută ca “o golănie studenţească” de băieţi şi fete. Cum “elemente păcătoase” au preluat conducerea, în particular “o fe­meie de moravuri uşoare”, s-a făcut “scandal cu trompeta”. “Unele organe, activişti de partid au încercat să stăvilească această acţiune” (în traducere, au bătut participanţii la Universitate şi în drum spre Piaţa Romană), dar alţi studenţi s-au alăturat marşului. După ce au venit şi “beţivani din restau­rante”, protestatarii au încercat să ajungă la Ambasada Americană şi, fiind opriţi, au început să strige “Libertate, libertate pen­tru studenţi”.

În urma “manifestării huliganice, anarhice”, trei studenţi au fost arestaţi şi au urmat “analize cu activul de partid” (şedinţe publice de condamnare a participanţilor în care studenţii neutri erau consideraţi de partea opozanţilor).

Tradiţiile poporului în ajunul Crăciunului?!

În continuare, tovarăşul prim-secretar Ion Iliescu desfăşoară o lungă dizertaţie în limbajul de lemn comunist, în care se intreabă cum se poate accepta să “cultivăm tradiţii ale poporului, dar în ajunul Craciunului?”. Dezaprobă “anumite reminiscenţe”, cere “promovarea unui spirit militant” şi povesteşte cum a avut o întâlnire cu 30 de informatori din rândul studenţilor cărora le-a cerut “să-i ia la ochi” pe colindătorii neprinşi de miliţie.

Practica mistică a căsătoriei în biserică

În finalul şedinţei, Ion Iliescu deplânge slăbirea “combaterii unor practice mistice” cum ar fi… “studenţii merg şi se căsătoresc la biserică” sau “îşi botează copilul la po­pă”. Aceste lucruri, la fel ca şi colindele, sunt cauzate de faptul că activiştii de partid nu fac “ob­ser­va­ţii” celor care merg “la popă”. “Brigăzile ştiinţifice” trebuie “să facă unele acţiuni pe această temă”, iar presa trebuie “alimentată cu asemenea chestiuni”.

Toate aceste observaţii au fost făcute pentru că, timp de o noapte, studenţii bucureşteni au îndrăznit să cânte colinde, să ceară libertate şi să se comporte ca nişte oameni liberi. Toate aceste observaţii au fost făcute în timp ce Ana Şincai şi alţi studenţi al căror nume poate nu îl vom ştii niciodată erau arestaţi, maltrataţi, umiliţi.

Tu, cititorule, când vei mai auzi că „nu se poate face nimic”, spune-i respectivului că istoria Bucureştiului contrazice această afirmaţie.

http://asociatiabucuresti.ro/blog/?tag=comunism