Este o intrebare pe care ne place sa o rostim mai mult când suntem singuri decât in prezenta altora, pentru ca denota o stare de criza, de neliniste, de incertitudini sau de blocaj. Rostim aceasta intrebare, deseori retoric, in momentele de rascruce ale vietii, când argumentele noastre cad sau când simtim ca am esuat. Nu este comoda o astfel de intrebare pentru ca iese din gura unuia care recuinoaste esecul, falimentul. Pe de alta pare, aceasta intrebare este foarte periculoasa pentru noi, pentru ca raspunsul s-ar putea sa ne surprinda sau sa ne schimbe radical viata. De fapt, deseori punem aceasta intrebare fara sa dorim un raspuns, ci ca o expresie a frângerii personale. Imaginati-va starea de spirit a faimosului Saul, un evreu de spita nobila, educat, cu perspective politice si religioase in Israel in ciuda climatului social foarte dificil, ajuns intr-o stare de disperare si de dezorientare atât de profunda, incât striga din toata fiinta: Doamne, ce sa fac? Un om care isi calculase fiecare pas, care stia exact ce are de facut, un om cu viziune, cu orizonturi foarte limpezi, a ajuns in prezenta lui Isus si in acel moment toata filosofia lui de viata, tot ce era foarte stabil si limpede, dispare, se pierde si ramâne in praful drumului Damascului dezorientat si confuz. De fapt, acela este momentul in care viata lui prinde adevaratul sens. Este imposibil sa devi un om dedicat in mâna lui Dumnezeu, bazându-te doar pe pasii pe care ii poti planifica tu. Niciodata Saul nu ar fi devenit Pavel, apostolul neamurilor, scriitorul faimos a unei bune parti a Bibliei, plantatorul de Biserici si episopul multora, daca nu ar fi trait experianta dureroasa a falimentului in care tot ce era el a disparut, toate valorile si toata optica lui performanta pentru acea vreme a disparut sub intrebarea unica: Doamne, acuma ce sa fac?
E bine sa fi un om calculat, e bine sa gândesti strategic lucrurile, e bine sa iti cunosti potentialul, insa, dincolo de toate acestea, daca vrei sa se intâmple lucruri mari in viata ta, accepta ca s-ar putea sa ajungi sa pui aceeasi intrebare a neputintei: Doamne, ce sa fac? Abia atunci va incepe viata! (Sursa)
