Am folosit imaginea asta pe forumuri, pe bloguri sau aiurea. De ce? Odata ca imi place mult de tot acest album, poate cel mai valoros dintre toate pe care le-am auzit eu. Si un alt motiv ar fi ca acolo, in imaginea aia sint eu, care dau mina cu toti cei care vor sa fie prietenii mei... Si unul dintre noi arde. Nu stiu daca cel ce arde sint eu sau e celalalt, depinde de situatie. Uneori eu sint cel ce arde, alteori e cel cu care dau mina. Nici nu mai conteaza. Important e ca acolo, in imaginea aia, sint doi oameni care dau noroc si ca toata treaba asta se intimpla in real sau in imaginar, in viata de zi cu zi sau doar prin intermediul internetului. Si atit.
Am trecut prim multe in ultima vreme. Am fost si bun, am fost si rau, depinde din ce unghi privesti lucrurile. Dinspre mine, se vedea ca macar din cind in cind am fost bun, insa dinspre ceilalti, de cele mai multe ori se vedea ca sint rau, chiar foarte rau. Degeaba ardeam, ca nu ma vedea nimeni. Poate ca n-am stiut cum sa fac, cum sa fac ca sa fie bine. Puneam de multe ori intrebarea asta: "ce sa fac, ca sa fie bine?" N-am primit raspunsul nici astazi. Si asta e trist, fiindca viata trece si nu se strie cind si daca vom mai avea ocazia sa ne intersectan cu unii sau cu altii, cu care am mai fi avut cite ceva de facut sau de nefacut, de spus, sau de tacut...
E cam najpa. Ma simt uneori ca in filmul ala, un film in care muzica se amesteca cu desenele animate si cu joaca actorilor, film in care un om mic si fara nicio speranta se chirceste undeva la pamint, in timp ce din toate directriile se apropie un zid, care se stringe incet-incet in jurul sau, pina cind devinde ca un tunel sau ca o teava de tun de la capatul careia ii urla reprosuri in ureche, rind pe rind, toti cei care i-au trecut prin viata, pe care i-a iubit si inca ii mai iubeste, dar pe care intrun fel sau altul i-a ranit... si ei n-au uitat, ba din contra, acum cind l-au prins la pamint (nici ei nu se simt prea bine, tocmai din acest motiv inca n-au uitat), asa ca isi aduc aminte de toate, mai ales de cele rele...
Astea fiind spuse, ma tot intreb, de unde o fi stiind nenea Waters cite lucruri din astea, cum sint cele povestite mai sus, se pot intimpla in viata unui om? O fi trecut si el pe acolo? O fi simtit si el cum e sa dai un telefon si la capatul celalalt al firului sa fie altcineva, un altcineva care la un moment dat a stiut sa faca si sa ofere ceea ce tu nu ai striut cum sa faci si sa oferi? Sau poate a simtit si el cum e cind la celalalt capat al firului nu e nimeni acasa? There is nobody home? Un om adevarat Waters asta pina la urma... Cu bune si cu rele... L-a scuipat in fata pe un baiat din Canada, care s-a suit pe scena, privindu-l cu admiratie pentru ceea ce facea, atunci cind cinta... L-a dat afara pe unul dintre cei mai fini oameni pe care i-am vazut vreodata, omul a carui degete au stiut in asa fel sa alerge pe clapele orgii incit m-a facut sa imi placa muzica de o mie de ori mai mult. Om care pina la urma s-a grabit si a plecat putin la Ceruri, sa ii cinte Domnului asa cum stie el mai bine... Cu David, celalalt coleg magistral de trupa, la un moment dat nici nu mai schimba o vorba, nici macar cind erau pe scena si chiar aveau o treaba importanta de facut, sa ii incinte pe milioanele de oameni care le ascultau muzica, in concerte sau pe aiurea, pe viniluri, pe benzi de magnetofon, pe casete si mai tirziu pe CD-uri, DVD-uri si Blue Ray-uri... Si cu toate astea, atita si atita lume inca il mai iubeste, ii asculta muzica, ii inteleg versurile si isi doresc sa il vada si sa il asculte live. Nu ca m-as compara eu cu Waters, dar ma gindeam si eu asa... Poate si pentru ca seamana tare de tot ce spune el in muzica sa, cu ceea ce se intimpla citeodata, in viata unuia sau a altuia...
De exemplu, in "Final cut", striga ceva de genul: "And if I show you my dark side, Will you still hold me tonight? And if I open my heart to you, And show you my weak side, What would you do? Would you sell your story to Rolling Stone? Would you take the children away, And leave me alone? Trist si uneori foarte adevarat. Poate si de asta place muzica sa, ca le zice bine, atit in mesajul transmis cit si prin muzica pe care o face.
Concluzia mea este ca intotdeauna este cite unul care e rau si ceilalti sint buni, sau aproape buni. Si ceilalti astia tin sa ii arate aluia (care si el la rindul lui considera ca el e bun, insa ceilalti, intotdeauna ceilalti, sint rai), cit de rau este. Cit de vinovat. Cit de nemernic e si cum nu merita nimic decit sa isi faca datoria fata de aia pe care i-a ranit, iar intr-un final, sa ii lase in pace si sa ... Ca asa e in viata, unii sint rai si altii sint buni. Si fiindca veni vorba, tu, cel care citesti toate astea pe care le scriu eu aici intr-o seara de singuratate, esti un om bun?
