As dansa Zorba cu Waters

Unul din lucrurile pe care mi le-as dori foarte mult sa mi se intimple in viitorul foarte apropiat ar fi sa ajung in Grecia. La Atena. Si nu oricind, ci foarte curind, undeva prin iulie, anul asta... Am eu acolo o socoteala cu un oarecare Waters, care, dupa parerea unora, ar trebui predat la scoala. Si nu la facultate sau la liceu, ci chiar din scoala generala, cred eu ca incepind de prin clasa a cincea, pustii aia ar putea sa se prinda care e shpilul cu ceea ce vrea sa ne spuna nenea Waters prin muzica sa... Si cel mai important, nu mi-ar place sa ajung acolo singur, ci impreuna cu citiva oameni speciali pentru mine, impreuna cu care bucuria sa fie deplina...

Sa fiu acolo, sa simt aerul cum vibreaza, sa ma uit din cind in cind in jurul meu ca sa-i vad si pe ceilalti cum se bucura impreuna cu noi toti si undeva spre final, sa ma uit cu recunostiinta in Sus si sa nu mai disting porcul gonflabil din motive de lacrimi, nu ca as plinge, dar pina la urma ce e rau sa strecori o lacrima-doua acolo, lacrimi de fericire...

Asa... si dupa ce mi-as incheia socotelile cu domnul Waters, sa ma plimb descult pe strazile Atenei, sa respir aerul tare al noptii, sa-mi scot camasa si sa ma simt multumit si fericit. Multumit si fericit ca am reusit eu, sa realizez ceea ce mi-am dorit de apoape cind ma stiu, de pe vremea cind ascultam Metronomul lui Cornel Chiriac si al lui Radu Theodor de la Europa Libera si imi inchipuiam cum ar fi sa fiu in fata unei scene in care sa se cinte "Shine on You crazy diamond".

Dupa care sa intru intr-o taverna din aia greceasca, sa ma asez la o masa, sa beau ceva ca sa ma racoresc si apoi, sa dansez Zorba cu primul grec simpatic care mi s-ar parea mie ca aduce cit de cit cu Antony Quinn... Si credeti-ma ca la starea in care ar fi, oricare din grecii care mi-ar iesi in cale mi s-ar parea ca sint simpatici si ca ar semana suficient de bine cu nenea Anthony, astfel incit sa-l iau de umeri asa ca-n film si sa dansez o combinatie de "Zorba", amestecat cu "Sirtaki", "Trandafir de la Moldova" si "Ada caii Simioane".

Apoi m-as plimba pina dimineata pe strada, ar astepta rasaritul soarelui, si m-as gindi ca pina la urma tot mai frumos e la noi in Vama, pe acordurile "Boleroului" de Ravel, cu tot cu jegul, mizeria si caiinii de pe-acolo... Mai ales ca pina la urma, cainii chiar imi plac, ca ii chem la mine si imi amintesc de Tomi, cel mai iubit caiine din lume, care latra undeva din cer pe acorduri de "Dogs"...

Nu stiu ce va fi, probabil ca ma va sari rindul si de data asta... si din pacate timpul trece si nu se stie cand va mai avea vreme Mr.Waters sa mai treaca pe la noi prin Europa, sau cind vreodata voi mai avea eu dorinta asta atit de intensa de a dansa Zorba The Greek cu cel mai simpatic grec care s-ar nimeri prin preajma. Ramine doar speranta, asa ca sa gandim pozitiv si sa asteptam o minune, care poate, cine stie, va veni ea de undeva.

Cu stima, tuturor celor care din greseala sau deloc intamplator vor citi ce am scris eu astazi aici, Shine on!...