luni, 17 mai 2010

Din ruşine să se nască o sală!

Pe scurt, deşi ca populaţie sîntem pe locul 7 în UE, aproape 1 din 20 de europeni este român şi, deşi ne-am dublat în ultimii cinci ani banii cheltuiţi cu investiţiile, sîntem unica naţiune care nu poate oferi copiilor săi, la nici una dintre ramurile sportive, un spectacol civilizat şi de amploare.
MVP cu mopul
Finala de handbal de sîmbătă, de la “Polivalentă”, a fost doar măsura ultimă a incapacităţii. “Am fost indignat cînd a căzut sistemul tabelei de marcaj. Nu se poate aşa ceva! La un eveniment de amploare trebuie să existe un sistem de rezervă”, spune ministrul Daniel Funeriu. “Voi cerceta ce s-a întîmplat”.
Un detaliu. Laptopul de la care se comanda tabela era un Sony Vaio, dintre cele mai scumpe produse posibile. Asta se întîmplă! Cumpărăm produse pe bani mulţi, facem investiţii anapoda, cheltuim bani pe patinoare inutilizabile cu suprafaţă uscată, 150.000 de euro bucata, sau pe patinoare supraevaluate, pentru clienţii politici, ca la Braşov şi la Tîrgu Mureş. Şi, în acest timp, în sala veche de 36 de ani apare condens, pică apa, danezii se iau cu mîinile de cap şi MVP-ul partidei e fata cu mopul.
Grecizarea la care tînjim
Ni se spune că nu trebuie să ajungem precum grecii. Dar Grecia a adunat un deficit bugetar imens modernizînd ţara. În cea mai mică dintre cele 700 de insule locuite găseşti drumuri bune. Atena a devenit un oraş în care poţi respira şi circula, cu un aeroport SF şi cu şosele suspendate. Autostrăzile taie Elada, ultima dintre ele străpungînd munţii ca să lege Egeea de Ionică. L-au angajat pe Calatrava ca să le construiască stadioane şi săli.
Noi am adunat deficit bugetar fără să realizăm aproape nimic. Nici măcar o sală multifuncţională precum Budapest SportArena, 12.000 de locuri, care a costat  25 de milioane de euro. De 16 ani, de cînd a ars, am risipit 35 de milioane pentru sala de la Craiova, cu 6.000 de locuri.
Măcar atît
Ce dovezi mai trebuie? Ce documente, ce expertize şi ce sesizări? Avem acte, le-am publicat în atîtea cazuri, dar, mai presus, fiecare român are aceste dovezi în privirea şi în mintea lui.
Ştim. Pentru noi, pentru generaţiile care le-au văzut pe Nadia şi pe Teodora retrăgîndu-se pe acordurile Ciocîrliei în aceeaşi sală plină de condens, lupta este aproape pierdută. Nu ne-a rămas decît să încercăm ca măcar copiii pe care îi avem sau pe care îi vom avea să se bucure într-o bună zi, precum Liu Xiang, Spiros sau Laszlo, într-o tribună civilizată şi să privească vrăjiţi un meci sau un concert, învăţînd că merită să trăim împreună, chiar dacă asta înseamnă să spargem pe furiş nişte seminţe umăr la umăr.

http://www.tolo.ro/2010/05/17/din-rusine-sa-se-nasca-o-sala/#more-5889