Dupa care, cu putina prelucrare a imaginilor, am obtinut trei fotografii, care intr-un fel vor sa arate cit de profunde sint culorile cu care Dumnezeu a pictat tot ceea ce ne inconjoara. Am vrut sa dernumesc aceasta suita de fotografii "Penelul lui Dumnezeu".
Rasaritul din frunza
Aici am observat ca frunza, in dorinta de a-si prelungi cit mai mult posibil povestea ei de dragoste, a furat un ultim rasarit pe care si l-a impregnat pe ea insasi, ca o amintirea a frumoaselor rasarituri de peste an pe care le-a trait impreuna cu prietenul ei soarele.
Drum de toamna
O combinatie de culori care astfel orinduite, dau impresia unui drum in panta, drumul spre lumina, care trece, iata, printr-o frunza.
Miezul toamnei
In alergarea perpetua a timpului, am intrat din ce in ce mai adinc in "anatomia" frunzei, acea frunza care a furat pe furis din culorile lasate de soare, timp de o vara. Am lasat intentionat imaginea parca din ce in ce mai neclara. Deja am trecut de primele momente din toamna, cind toate culorile au fost frumos conturate, dupa care, odata cu trecerea timpului, am intrat in miezul toamnei si de acolo, mai departe, spre ultimile acorduri de culoare pe care ni le ofera penelul lui Dumnezeu. Iar la final, culorile alea toate care straluceau cu numai citeva zile inainte, au devenit amintire si s-au dus undeva unde asteapta cuminti o noua primavara, pentru a izbucni din nou intr-o simfonie la fel de frumoasa ca si in anii trecuti.
