A fost odata un student, care se lupta cu multe probleme in viata sa. Îsi petrecea mult din timpul sau nervos si frustrat. Cand n-a mai rezistat s-a dus la o capela veche, putin frecventata din apropierea scolii. S-a plimbat in sus si in jos pe culoarul dintre banci, lovind spatarele scaunelor, strigand, plangand, certandu-se cu Dumnezeu."Doamne, Tu ai creat lumea... ce te-ai putut gandi cand ai facut-o? Uita-te la problemele oamenilor. Uita-te la durere, la suferinta, la foamete. Uita-te cata neglijenta, cata risipa, abuzuri. Peste tot se vad doar necazuri, oameni ce sufera, oameni singuri!"
In final, epuizat, s-a asezat in primul rand si a privit fara speranta spre cruce. Suprafata sa stralucitoare reflecta lumina ce intra prin geamurile murdare. "Totul este asa de incurcat! Lumea asta nu este altceva decat o mare mizerie! Chiar si eu as fi putut sa fac o lume mai buna!"
Atunci tanarul a auzit o voce soptita. Si-a concentrat atentia, a cascat ochii si a ramas perplex: "Asta este exact ceea ce vreau sa faci!"
