Dark side of the moon

Ma intreb daca "Dark side of the moon" este sau nu cel mai bun album al tuturor timpurilor. Nu stiu de ce mi-a venit asa, brusc, din strafunduri, gandul la Pink Floyd. 

Cand eram pe la vreo 15 ani, ascultam Europa libera in fiecare duminica, anume emisiunea lui Radu Theodoru "Metronom - by request". Aveam muzica mea, imi placeau anumite trupe, anumite piese etc.
Intr-o zi, a trecut pe la noi un unchi din Bucuresti, al carui nume nu l-am stiut niciodata, dar caruia ii spuneam Nimbus. Habar nu am de la ce i se tragea, dar asta era porecla lui. 

A venit omul, mi-a adus ciocolata de rigoare, apoi ne-am pus la masa in sufragerie. Am stat ce am stat, mama si Nimbus au tot vorbit lucruri care nu ma interesau deloc, apoi s-a apropiat foarte mult ora 15 si deja pentru mine nu mai conta nimic decat Metronomul care statea sa inceapa. M-am dus langa geam cu radio-ul si m-am apucat sa butonez. Europa libera era bruiata puternic, dar pentru ca ai lui Ceausescu nu aveau bani suficienti ca sa faca un bruiaj de calitate, erau minute bune in care puteai auzi foarte bine ceea ce se transmitea. A inceput emisiunea si, ce sa vezi - prima piesa era exact aia care-mi placea mie cel mai mult - "Wish you were here" cu Pink Floyd. Ascult eu ce ascult si, nu stiu cum naiba incepe sa mi se para ca Nimbus este si el prins de muzica. Ma gandeam ca iata, in sfarsit, am un companion, un adult care pricepe ce si cum. Numai ca la un moment dat, o aud pe mama: "poftim, uite-te si tu ce asculta ei in ziua de azi!" La care Nimbus s-a apucat sa tina o teorie care numai favorabila nu imi era - ceva despre degradare etc, mai pe scurt teoria pe care o fac eu azi cand o prind pe Maria ca asculta Justin Bieber si alti maimutoi. Buuuuun. 

Asta a costat-o pe mama mult. Niciodata, dar absolut niciodata nu am putut sa uit faza aia. Anii au trecut, cum stiu ei sa treca. Am terminat liceul, apoi facultatea. Am fost profesor la Baicoi, apoi m-am transferat la Sinaia. A venit Revolutia si am terminat-o cu invatamantul. Eram om trecut de 35 de ani cand, intr-o seara, mi s-a facut dor de "Dark side of the moon". Aveam combina, aveam CD-uri, asa ca mi-am pus albumul si am stat langa soba, ascultand. Fumam si mai sorbeam dintr-o cana cu vin, ascultam si ma simteam liber si fericit. Mama era si ea pe-acolo, statea in picioare, parc-o vad, cu spatele lipit de soba. 

Si, cum stateam noi asa, fiecare cu ale lui in gand, numai ce-o aud: 

- Mai baiete, frumoasa muzica ai pus. Ce e asta? Cine interpreteaza?

- Pink Floyd, i-am zis si dintr-odata mi-au revenit in minte momentele alea din copilarie, cand muzica pe care o ascultam eu era demna de tot dispretul, dar acum devenise frumoasa. 

Stau si ma framant: va veni oare vremea in care Maria o sa asculte Justin Bieber si eu o s-o intreb: "dar cine canta muzica asta minunata?" (Sursa)