E destul de complicat să faci recenzie la o carte de dezvoltare personală. Asta pentru că pe lângă a vă spune cum mi s-a părut, ce mi-a plăcut şi ce nu, ar trebui să vă povestesc şi despre ce puteţi găsi între paginile ei. Uşor de spus, greu de făcut, pentru că în general genul ăsta de cărţi (cele bune, de fapt) sunt pline de sfaturi preţioase. Cum alegi deci pe care să le menţionezi? Încă n-am găsit o strategie, aşa că deocamdată m-am bazat pe instinct. Începe cu ce nu-ţi place este, la modul general, o carte de management personal, aşa cum o numeşte autorul, însă mai degrabă de time-management, aşa cum mi s-a părut mie. Da, adică exact despre unul din lucrurile esenţiale, după părerea mea, atunci când cauţi să devii un om de succes, orice ar însemna asta pentru fiecare dintre noi. Şi mai la obiect, este despre aşa-numita procrastinare sau, pentru că suntem români, despre tărăgănare sau tergiversare.
Primul lucru pe care oamenii ar trebui să îl accepte atunci când vine vorba despre organizarea timpului este faptul că niciodată nu va exista timpul fizic necesar pentru a face tot ceea ce îşi doresc. Poţi să devii un model de eficienţă, poţi să devii un expert în time-management- întotdeauna va exista ceva rămas pe dinafară. Fie că este vorba de responsabilităţi de serviciu, familiale, despre întâlniri cu prietenii sau pur şi simplu despre lucruri pentru tine, ziua va avea întotdeauna 24 de ore- asta dacă nu cumva a descoperit vreun geniu o modalitate de a dilata timpul fără să încurce legile universului.
Aşa că iată ce aş propune: luaţi o foaie de hârtie şi scrieţi absolut toate lucrurile pe care vreţi să le faceţi. De la cele mai mărunte până la cele mai importante, de la obligaţii până la datorii şi dorinţe, tot ce vă face să exclamaţi plini de frustrare: "Daca aş avea timp probabil că aş putea face şi asta." Şi atunci când capodopera va fi gata faceţi următorul lucru dureros: începeţi să tăiaţi. Dacă vreunul din lucrurile alea se încadrează la "nu e chiar atât de important", "e, pot trăi şi fără asta până la urmă", "n-aş renunţa la serialul preferat pentru a face asta" şi variaţii pe aceleaşi teme, atunci înseamnă că trebuie să dispară de pe listă.
Acum vă pot povesti despre metafora broaştei, aşa cum o utilizează Brian Tracy. El face referire la o vorbă încetăţenită pe la el pe acolo, cum că dacă mănânci dimineaţă o broască mare, verde, urât mirositoare şi vie pe deasupra, măcar te poţi bucura pentru că sigur nu o să ai parte de ceva mai rău tot restul zilei.
Prin analogie, fiecare are o broască- sarcina aceea atât de grea/ plictisitoare/ de lungă durată de care amânăm mereu să ne apucăm. Dacă însă vă aşteptaţi de la Tracy la o metodă prin care să faceţi acea sarcină să dispară sau prin care să vă treacă tendinţa de a tărăgăna, cel puţin în cartea de faţă nu o veţi găsi. Ce se va întâmpla este că autorul vă va convinge de avantajele pe care le aduce finalizarea sarcinii respective şi vă va învăţa cum să faceţi pentru a nu mai părea atât de "înspăimântătoare".
Pentru ca, asa cum spuneam la inceput, nu pot face aici un rezumat al cartii, o sa va spun ca lucrul cel mai important este claritatea cu care iti stabilesti lucrurile pe care le ai de facut- nu te vei apuca niciodata de nimic daca nu stii exact de ce trebuie sa te apuci. Drept pentru care este imperativ sa iti iei o foaie de hartie, un pix (neaparat trebuie sa scrii!) si sa incepi sa scrii ce inseamna de fapt sarcinile tale.
Iar asta în virtutea unei vorbe de duh pe care am (re?)auzit-o de la o domnişoară drăguţă la una din întâlnirile bookblog, reluată într-o altă formă şi în cartea despre care vă povestesc: "Cum se mănâncă un elefant? Bucată cu bucată." Prin urmare, dacă scrii pe larg ce anume este nevoie să faci pentru a putea mânca broasca cea nesuferită, ea se va transforma în nişte broscuţe mai mici, mult mai uşor de înghiţit.
Ce trebuie făcut cu broscuţele astea care însumate dau o broască mai mare? Trebuie mâncate primele. De aici porneşte de fapt Brian Tracy, şi la asta se referă şi titlul. Atunci când ai ceva mai neplăcut de făcut împarte-l pe bucăţele şi pune-l în capul listei de priorităţi. Începe cu acel lucru care nu îţi place- în primul rând pentru că ţi se va lua o mare povară de pe umeri.
Unii ar putea spune că dimpotrivă, dacă faci lucrul cel mai greu la început rămâi fără energie pentru restul lucrurilor. Adevărul însă, aşa cum subliniază Tracy, este că faptul că ai terminat o sarcină atât de dificilă şi de importantă te va umple de entuziasm, de energie, şi în general va determina eliberarea în corpul tău a tot felul de substanţe benefice atât pentru restul "orarului" cât şi pentru încrederea în sine.
Găsiţi în Incepe cu ce nu-ţi place 21 de reguli folositoare pentru gestionarea sarcinilor pe care le aveţi. Pas cu pas, exact ce aveţi nevoie să faceţi. Ar fi deci păcat să rataţi cartea asta. Este atât de scurtă şi conţine exact principiile de bază din time management, încât este perfectă pentru cine s-a hotărât că vrea să înceapă să citească dezvoltare personală. (Sursa)
