vineri, 4 mai 2012

"Succesorii" - O poveste fara sfarsit

Motto: „Feriţi-vă de burghezia proletară!” (Vladimir Ilici Lenin)

România ultimilor 20 de ani are ca sistem de guvernare „succesiunea”. Succesiunea la puterea politică şi economică a „fostelor” structuri de partid şi de stat sub un ambalaj democratic. De aceea s-a preferat privatizarea proprietăţilor, şi nu retrocedarea lor celor în drept. Privatizarea a însemnat trecerea proprietăţilor de stat la cei care 45 de ani au fost însuşi statul. „Succesorii” au hotărât după 20 de ani ca cei în drept să fie pe deplin deposedaţi de avutul lor, tocmai aceia care în condiţie de libertate le-a creat cu propria inteligenţă şi cu propria muncă. În această ecuaţie, principala vinovăţie o reprezintă indiferenţa în problema adevărului şi pasivitatea în viaţa publică.

Prin succesiune şi solidaritatea de interese a succesorilor, comunismul s-a autotransformat în capitalism. Proletariatul s-a autotransformat în burghezie. URSS s-a autotransformat în Rusia, iar PCR s-a autotransformat în FSN – PSD – PSDR - PD – PDL, iar PNŢ şi PNL nu au fost altceva decât două etichete antebelice luate în exploatare şi bine manipulate de autentici comunişti camuflaţi în abili democraţi. Foştii nomenclaturişti sau urmaşii lor au strâns averi profitând de ceea ce interziceau pe vremuri: afacerile. Condamnat ca „regim ilegal” de Comisia „Tismăneanu”, (culmea ironiei, Tismăneanu, el însuşi fiul unui cominternist care a pus umărul la crearea RPR!), comunismul a consacrat egalitatea în sărăcie, însă nu şi pentru nomenclaturişti. Din cenuşa regimului s-au regrupat câteva mari familii comuniste pentru care prăbuşirea PCR a devenit o oportunitate de a face avere. Alţi câţiva foşti demnitari sau portavoci ale regimului o duc, după cum o mărturisesc chiar ei, mai bine decât înainte de 1989.

Ei au profitat tocmai de ceea ce interziceau pe vremuri: iniţiativa privată. Puterea lor a constat, ca şi înainte, în relaţii şi în informaţii. Unii şi-au sporit influenţa prin asocieri de afaceri cu oameni ai momentului, politicieni sau miniştri. O poveste fără sfârşit. Restul povestirii, AICI.