Concertul Speak Floyd, organizat în Gambrinus Live Stage Pub, a unit sub același acoperiș, cu ajutorul muzicii, sute de oameni de toate vârstele. Plin aproape până la refuz, pub-ul ne-a prezentat aseară una dintre cele mai remarcabile, inspirate și fericite realizări ale sale.
În ceea ce privește viața culturală a Clujului, aceasta a fost întotdeauna puternic pronunțată, activă și calitativă. În ultimul timp, însă, totul pare să atingă cote maxime. În prezent, Clujul se poate lăuda cu din ce în ce mai multe proiecte culturale, care mai de care mai extraordinare, peste care nu se poate trece cu vederea. Așa se face că, în ultima săptămână, m-am lăsat uimită de musicalul Sunetul Muzicii, adus la Cluj de către cei de la Opera Națională Română Cluj-Napoca, m-am delectat cu două concerte de succes ale formațiilor clujene Luna Amară șiGrimus, după care mi-a fost dat să rămân aproape fără de suflare aseară, la concertul celor de la Speak Floyd.
Jos pălăria pentru public!
Concertul a fost anunțat pentru ora 21,00; cu toate acestea, când eu am intrat în Gambrinus Live Stage, la doar zece minute după ora fixă, localul era deja aproape plin. Nu pot aproxima numărul celor prezenți, însă pentru cei care au fost, în decembrie anul trecut, la concertul Alexandrinei Hristov, vă pot spune că, aseară, la Speak Floyd, publicul a fost aproape dublu. Și ce mai public! În ciuda abisului dintre concepțiile tineretului zilelor de astăzi și cele ale generațiilor mai vechi – dilemă vizibil prezentă la nivel social – publicul a fost, pe cât de variat în ceea ce privește vârsta celor prezenți, pe atât de omogen în atitudine și exprimare. Chiar dacă minimul de vârstă a fost undeva la optsprezece – douăzeci de ani, iar maximul a atins cincizeci+, publicul concertului Speak Floyd a fost unul unit, puternic, într-un singur gând și educat în același timp. Spun asta pentru că, așa cum mă așteptam, cei prezenți nu s-a îmbulzit unii peste alții, ba din contră. Tineretul, mai răzvrătit și mai dornic de-a se afirma împotriva diverselor constrângeri (sociale, politice etc.), a ales să stea cât mai aproape de scenă, în timp ce publicul matur, trecut prin viață, care a trăit deja aceste stări revoluționare, s-a „retras” undeva mai în spate, ocupând cealaltă jumătate a localului. Prezența într-un număr mare a publicului tânăr pare să fi fost un lucru surprinzător, dar în același timp îmbucurător pentru artiștii de pe scenă. Bineînțeles, nelipsitele tricouri cu imprimeuri Pink Floyd, ce se vedeau prin mulțime, au avut și ele rolul lor propriu, de-a electriza până și ultima fărâmă de emoție.
Speak Floyd to me…
Când ceasul a bătut jumătatea orei zece, Sandy Deac (voce, clape, chitară acustică și electrică, Berti Barbera (voce, percuție), Kovacs Laszlo (chitară electrică și acustică), Răzvan Rotis (tobe și percuție),Kolumban Zoli (bas), Kovacs Norbert (chitară, voce, lap steel guitar), Edi Raita (clape), Lazăr Rudy(saxofon), într-un cuvânt Speak Floyd, au dat startul unei seri excepționale. Trebuie menționat despreSpeak Floyd cum că sunt prima și singura formație gen tribut adus celor de la Pink Floyd în România.Speak Floyd s-a înființat în urmă cu doar un an de zile, timp în care a ajuns cu ale sale concerte prin Oradea, Suceava, Baia Mare, Târgu Mureș, pregătind în prezent primul concert în colorata capitală București.
Cea dintâi melodie, On The Turning Away (singura piesă cântată în concert de pe albumul A Momentary Lapse Of Reason – 1987), a fost momentul în care lumea a început să-și intre în stările transmise de muzica originală a celor de la Pink Floyd. Acompaniat de Sandy Deac, Berti Barbera și-a făcut prezența repede remarcată, fiind cel a cărui voce s-a auzit prima, clar și puternic, în boxe. În plus, acest concert marchează începutul colaborării formației Speak Floyd cu acest cunoscut muzician. Încă de la început, am fost impresionată de proiecțiile din spatele celor opt artiști. Proprii, originale și aproape de autenticitate – așa au fost proiecțiile la care s-a muncit din greu pentru a reda mesajul dorit la momentul potrivit, lucru pe care eu îl consider reușit. În ceea ce privește repertoriul lor din acest moment, cei de laSpeak Floyd s-au axat mai mult pe albumele Pink Floyd lansate în ultima jumătate a activității lor muzicale. Breath și Money au fost cele două piese alese de pe albumul The Dark Side Of The Moon, lansat în anul 1973. De pe albumul Wish You Were Here din 1975 am avut bucuria de a asculta melodia ce poartă numele albumului – care a fost și una dintre cele două piese de la bis – Shine On You Crazy Diamond și Have a cigar. Lansat în 1979, albumul The Wall – cu care Roger Waters este, în prezent, în plină desfășurare a unui turneu mondial – rămâne să fie, poate, cel mai cunoscut album al celor de laPink Floyd, iar asta cu siguranță și datorită filmului! In The Flesh, Mother, Run Like Hell, Another Brick In The Wall – cea de-a doua piesă de la bis – și inevitabila Comfortably Numb au fost piese alese de cei de la Speak Floyd de pe The Wall. Din toate acestea, din punctul meu de vedere, Shine On You Crazy Diamond a fost cea mai bine primită melodie. Nu știu prea multe despre un concert Pink Floyd live (deși eram atât de aproape de a ajunge la concertul din Croația al lui Roger Waters cu turneul The Wall – tot ceea ce știu este din filmulețele de pe Youtube. Așa că, scuzați-mi umila părere, însă concertul Speak Floyd de aseară din Gambrinus Pub a fost pur și simplu breathtaking… Să auzi o sală întreagă cântând din toate puterile refrenul piesei Shine On You Crazy Diamond este un sentiment pe care eu nu l-am mai trăit decât la concertul susținut de Leonard Cohen acum doi ani, în Budapesta, când Papp Laszlo Arena a fost plină de oameni care cântau la unison cu marele artist.
În ceea ce-i privește pe membrii formației Speak Floyd, profesionalismul lor se poate observa cu ochiul liber. Cât despre departamentul tehnic, situațiile coincid – sunetul a fost foarte, foarte bun. Deși fiecare dintre ei a fost sau este implicat în alte mari proiecte muzicale naționale (Sandy Deac – Kappa, Desperado,Kovac Laszlo – Kappa, Desperado, Răzvan Rotis – Razvan Krivach band, Kovacs Norbert – Tabassco, Paula Seling și Ovi, Kolumban Zoli – De La Funk, Yesterdays, Edi Raita – LeeQuid, Lazar Rudy – Gaio Jazz Band) și au, deci, o experiență vastă în acest domeniu, orele de muncă depuse pentru acest proiect trebuie menționate și lăudate. A ajunge să cânți piesele celor de la Pink Floyd la așa un nivel nu este tocmai o chestie de ‘ici, de ‘colo… Așadar, felicitări!
Mai jos, puteți citi un scurt interviu cu Sandy Deac, solist și instrumentist al formației Speak Floyd:
FlipFlop: Pentru început, spuneți-mi vă rog câteva date generale despre formația Speak Floyd. Când și cum s-a înființat?
Sandy Deac: Noi am făcut formația asta anul trecut, deci în 2010, în ianuarie, și a avut foarte multe schimbări de componență până am găsit-o pe aceasta, care e o componență care merge înainte și care face ca trupa să supraviețuiască. Și iată, după șase luni de zile, anul trecut, după ce am făcut repetiții, am făcut primul spectacol.
FlipFlop: De ce v-ați înființat atunci și de ce tocmai la Cluj?
Sandy Deac: Pentru că atunci am ajuns la maturitatea necesară să pornim acest proiect, care, repet, nu este ușor de făcut. Noi fiecare suntem în alte proiecte, în alte trupe, iar acesta este un side project și ne propunem să devină un proiect principal. Pentru că este un side project e destul de greu de adunat lume ca să vină la repetiții în fiecare săptămână și facem niște eforturi colosale ca să ajungem pentru a putea repeta.
FlipFlop: De ce Pink Floyd?
Sandy Deac: Pentru că suntem toți fani foarte mari de Pink Floyd. Dacă ar fi să fie după noi, să mergem într-un club, să ascultăm ceva muzică, asta am vrea să ascultăm.
FlipFlop: Ce ați realizat în această perioadă, de când v-ați înființat?
Sandy Deac: De ordin practic vorbind, nu am realizat foarte multe, decât faptul că am pus la punct un program foarte, foarte dificil și care cere foarte multă muncă. Din exterior pare că nu e mare lucru, dar… e, e mult, e mult de muncă și repetăm foarte, foarte mult.
FlipFlop: Îmi vine greu să cred că un cunoscător al muzicii Pink Floyd poate vedea ceea ce voi faceți ca fiind puțin sau ușor…
Sandy Deac: Eu ce să vă spun? Acest proiect a fost un pas foarte greu și ne-am propus să facem treaba asta pentru că suntem foarte mari fani. Sigur că era mai simplu să facem un tribute-band de Boney M, dar nu suntem fani nici de Boney M, iar asta ne-am dorit noi să facem. Ne-am înhămat la un drum mai greu puțin.
FlipFlop: Cum v-a primit publicul în acest un an de când existați ca și Speak Floyd?
Sandy Deac: Păi, cum ați văzut în seara asta, așa a fost peste tot, cam așa fost… Oamenii sunt doritori să asculte Pink Floyd și este foarte interesant că un public foarte tânăr ascultă muzica asta.
FlipFlop: Prezența lui Berti Barbera în formație va fi permanentă?
Sandy Deac: Nu știu ce să vă spun acuma, e o întrebare dificilă pentru că noi avem un alt vocalist, David Bryan, care este la formația HotelFM de la Eurovision, și care are un program foarte încărcat. Am găsit în Berti un foarte mare pasionat de Pink Floyd, care ne ajută să mergem mai departe. Este o întrebare la care nu vă pot da un răspuns foarte ferm acum… probabil că da!
FlipFlop: Vorbiți-mi, vă rog, despre show-ul concertelor Speak Floyd. Proiecțiile vă aparțin? L-ați făcut special pentru concerte?
Sandy Deac: Proiecția este originală, este concepută de artistul clujean Călin Chiorean și e foarte bine că nu am luat nimic de la Pink Floyd, nu am luat nimic din vizualul lor. Mă rog, spectacolul este mult mai mare, dar acesta fiind un loc destul de mic, ne-a fost destul de greu să ne desfășurăm. Așa că am făcut un fel de variantă restrânsă.
FlipFlop: Ați văzut vreun concert Pink Floyd live?
Sandy Deac: Pink Floyd live nu am văzut, dar am văzut foarte multe de Roger Waters, chiar de două zile am văzut un concert cu The Wall. Și este ceva incomensurabil. Mulți mi-au spus că „bă, nu te du’ acolo că te deprimi!” – nu-i adevărat. Este un motiv să mergem mult în față.
FlipFlop: De ce limitați durata concertelor la doar o oră și patruzeci și cinci de minute? Pink Floyd se cere mult explorat.
Sandy Deac: Așa este, într-adevăr! Având în vedere că trupă noastră este singurul Pink Floyd tribute-band din România în acest moment, lumea vrea să asculte hiturile importante ale trupei, ne-am propus să intrăm cu un program basic. Noi avem foarte multe piese în pregătire în acest moment, piese foarte grele de pe alte albume, care vor fi cântate la momentul în care ele vor suna așa cum trebuie. Acum intrăm cu un program mai simplu, clasic, după care vom intra cu programe pe teme. Încă nu-i momentul, o sa fie mai încolo.
FlipFlop: Să înțeleg că aveți planuri mari de viitor?
Sandy Deac: Da, avem foarte mari planuri. În niciun caz nu o să scoatem albume pentru că nu avem cum, în niciun caz, să facem videoclipuri… suntem o trupă de live – asta e tot ceea ce facem!
Text și interviu realizate de: Ioana Tăut
Foto: Radu Boțoiu
Sursa:
