Richard Wurmbrand a fost un pastor evanghelic care, în lunga sa viaţă, a trăit mari înălţimi, dar şi adânci suferinţe. Activitatea sa în slujba lui Dumnezeu şi a semenilor săi, nu a încetat nici în timpul anilor grei ai războiului, nici mai târziu sub teroarea comunistă şi a continuat până aproape de sfârşitul vieţii. Cele 18 cărţi valoroase scrise după ce a scăpat din lagărul comunist, traduse în peste 70 de limbi, descriu anii petrecuţi în închisorile comuniste din patria sa, România.
Richard Wurmbrand s-a născut în Bucureşti în 1909, fiind cel mai mic dintre cei patru băieţi ai unei familii de evrei români. Dotat intelectual, vorbind fluent nouă limbi, Richard a avut o tinereţe furtunoasă, activând în politica de stânga şi lucrând ca „stockbroker“. În ziua de 26 octombrie 1936 s-a căsătorit cu Sabina Oster. Călătorind în acelaşi an prin munţii României, tânărul cuplu evreu a întâlnit un tâmplar creştin care le-a pus în mână o Biblie. Neavând educaţie, acel om nu le-a putut explica prea mult şi nu le-a putut răspunde la întrebări, ci doar i-a sfătuit să-şi facă timp să citească măcar una din Evanghelii, care de fapt este o scurtă biografie a celei mai mari personalităţi a poporului evreu, Iisus Hristos. Ei au citit, au întâlnit şi alţi evrei creştini şi s-au întors la Dumnezeu devenind creştini. S-au alăturat Bisericii Misiunii Anglicane pentru Evrei din Bucureşti. Nu după mult timp, Richard a fost ordinat pastor anglican şi mai târziu pastor lutheran.
În timpul celui de al doilea război mondial, pastorul Richard Wurmbrand şi soţia sa, Sabina, au desfăşurat fără frică o lucrare misionară creştină ilegală. Ei au smuls numeroşi tineri evrei din ghetto-uri, au predicat zilnic în multe adăposturi şi au fost arestaţi de câteva ori pentru activitate creştină ilegală în timpul stării de război. La un moment dat, au fost la un pas de a fi împuşcaţi de un Tribunal militar. Au fost scăpaţi numai la intervenţia editorului şef al principalului ziar al României din vremea aceea. Părinţii Sabinei, cele două surori şi fratele dânsei, au pierit în masacrele naziste.
După sfârşitul războiului, când comuniştii s-au instalat în România şi au început să controleze Bisericile (1945-1947), pastorul Wurmbrand a început imediat o activitate subterană viguroasă de propovăduire a Evangheliei la poporul său înrobit dar şi la soldaţii ruşi invadatori. A tipărit şi a organizat distribuirea secretă a unui milion de Evanghelii în limba rusă pentru trupele ruseşti care ocupaseră România şi au convertit personal la credinţă pe unii din ofiţerii şi soldaţii ruşi din Bucureşti.
În februarie 1948, deşi era sub protecţie diplomatică suedeză, pastorul Wurmbrand a fost răpit de pe stradă de agenţii guvernului comunist şi a dispărut fără urmă în sistemul închisorilor comuniste. A fost ţinut sub un nume fals într-o celulă izolată. Datorită poziţiei sale internaţionale de conducător creştin, mai mulţi diplomaţi şi unele ambasade străine au întrebat autorităţile comuniste despre soarta sa. Acestea au minţit, spunând că Wurmbrand nu a fost arestat, ci a fugit din România. Mai târziu, indivizi din Securitate, dându-se drept “foşti detinuţi, colegi de închisoare”, i-au relatat soţiei sale că au asistat la înhumarea lui în cimitirul închisorii. Atât familia, cât şi prietenii săi din ţară şi din străinătate, au fost sfătuiţi să-l uite pentru totdeauna, spunându-li-se că “este mort”.
În timpul anilor grei de închisoare, a reuşit să convertească la credinţă, ofiţeri de rang înalt din poliţia secretă (Securitatea) şi aceştia au ajutat la eliberarea lui în anul 1956. Odată eliberat, a reînceput îndată activitatea în Biserica prigonită. Doi ani mai târziu, a fost din nou arestat. A fost închis timp de 14 ani, în două perioade: 1948-1956 şi 1959-1964. Soţia sa, Sabina, a fost şi ea arestată în lagărul de muncă forţată, înrobitoare, la canalul Dunăre-Marea Neagră, timp de trei ani. Richard Wurmbrand a ieşit din închisoare în anul 1964 în urma unei amnistii generale şi iarăşi a continuat lucrarea sa interzisă în Biserică. Dându-şi seama de marele pericol al unei noi arestări, creştinii din Norvegia au negociat cu autorităţile comuniste în vederea obţinerii permisiunii pentru ca familia Wurmbrand să poată părăsi România. Preţul obişnuit pentru un expatriat era două mii de dolari. Pentru Wurmbrand, au cerut zece mii de dolari. Cărţile sale „Torturat pentru Hristos“ şi „Biserica Subterană”, descriu aceste lucruri în detaliu.
În 1965 au ajuns în Oslo, Norvegia, apoi în 1966, în America. În faţa Subcomitetului Securităţii Interne a Senatului din Washington, pastorul Richard Wurmbrand a adus mărturie asupra celor petrecute în închisorile comuniste şi descoperindu-şi pieptul, a arătat cele 18 cicatrici adânci, urmare a celor îndurate. Această mărturie şocantă a fost răspândită în întreaga lume prin ziarele din America, Europa şi Asia. Stabilită în SUA, familia Wurmbrand a început “Misiunea Creştină pentru lumea comunistă”, actuala “Vocea Martirilor”, o organizaţie pentru întreaga lume, având ca scop să-i ajute pe creştinii persecutaţi de regimurile comuniste şi să-i evanghelizeze pe comunişti. Misiunea “Vocea Martirilor” are ramuri în 35 de ţări din lumea liberă. Vorbind personal în multe ţări, pastorul Wurmbrand a atras atenţia lumii întregi asupra cauzei fraţilor lor creştini uitaţi.
Mesajul lui permanent a fost: “Urâţi sistemele rele, dar iubiţii pe persecutori şi încercaţi să-i câştigaţi pentru Hristos”. O credinţă adâncă, o gândire profundă şi o inteligenţă vie s-au combinat împreună ca să-i dea o personalitate caldă, apropriată tuturor. Principiul lui era : “Ajută pe oricine, dă-i oricui vine să ceară de la tine, chiar dacă nu-l poţi ajuta decât cu puţin”. Conducătorii creştini din toată lumea l-au numit “MARTIRUL VIU” şi “UN PAVEL AL CORTINEI DE FIER”.
Pastorul Wurmbrand a vorbit aproape în toate ţările din lumea liberă şi a condus multe interviuri televizate. Un exemplu este apariţia lui uluitoare de o oră şi jumătate la televiziune cu Madelaine Murray O’Hare, o ateistă declarată, pe care a lăsat-o fără replică, spunându-i: „Am călătorit prin toată lumea şi am văzut multe lucrări de binefacere în spitale creştine, orfelinate evreieşti, chiar şi case de bătrâni budiste. Ai putea tu să-mi dai un singur exemplu de stabiliment de binefacere ateist ?!?” Doamna Madeleine O’Hare a tăcut timp de trei minute şi nu a găsit niciun răspuns.
Pastorul Richard Wurmbrand a fost activ, a vorbit şi a călătorit pentru Misiune până la vârsta de peste 85 de ani. În ultimii 5 ani, Richard Wurmbrand a fost ţintuit la pat, datorită unei severe neuropatii a picioarelor, contractată în timpul celor 3 ani de închisoare, într-o celulă izolată, cand a fost obligat să stea în picioare ore interminabile şi ţinut în înfometare. A murit pe 17 februarie 2001, la vârsta de 91 de ani, din cauza unei insuficienţe respiratorii. Soţia sa, Sabina a murit câteva luni mai devreme, pe 17 august 2000. Din familie a rămas fiul lor, Mihai, nepoata Amalia şi nepotul Alexandru. (Sursa)
