De mult

Demult, tare demult, am iubit o mica fata
E firesc, mi-a placut, era frumoasa,
Ca o floare de zapada.
Demult, tare demult
Ea imi daruia multa iubire
Si un suflet minunat
Si curat, ca zapada cand se cerne
Era viata mea si se numea... ANA
Ce nume simplu... iar eu, de-as fi stiut, ce va urma
Fugem din calea sa
Dar am uitat ce am avut
Si am ajuns indiferent
Si am pierdut-o ca pe un fulg,
Ce-n mana il pierzi, cand s-a topit
Cand mi-am dat seama ca am ranit,
Un suflet cald atata timp
Si c-am pierdut-o m-am intors ingenunchiat.
E prea tarziu...e prea tarziu...
Voi ce acum ma ascultati,
Mai mediati si nu uitati,
Ca-n dragoste, indiferenta-i ce-a mai grea,
Cu fiecare despartire,
O stea din cer se va desprinde,
Iar eu voi sti ca ati facut greseala mea... greseala mea.

Monica, cu Tudor Chirila, undeva in Vama, dupa un concert al trupei Vama Veche