Rock cu Doru Ionescu

Articol aparut in Cotidianul, in editia din 6 august 2005

Rockul de pe TVR 2 si TVR Cultural are un nume: Doru Ionescu. Realizeaza in Club A „Remixul”, dar mai struneste „Pop Cultura” si „Jazz Restitutio”. Scotoceste cu sirg prin arhivele TVR si prin underground-ul romanesc.

Cit la suta rock? Incepind cu 1990 am participat la 95% din evenimentele rock din Romania, atit ca ziarist, cit si ca simplu spectator.

Mina de aur TVR 2. Am ajuns acolo in 1999, an in care postul a devenit in sfirsit entitate de sine statatoare si a incetat sa mai transmita doar reluari de pe programul 1. Un an mai tirziu, am cerut spatiu pentru prima emisiune. Incepusem sa descopar in arhiva piese care se credeau pierdute definitiv.

Dezgropatorul de rock. Am dat gata aproape tot rock-ul romanesc. Mi-au scapat putine trupe. Cu cei de la FFN nu am gasit nici macar o secunda de filmare. Deocamdata.

Eu si nu altul. Trebuia sa treaca cineva toata istoria asta. Am avut eu norocul sa fiu primul care a intrat in arhiva TVR si care a si gasit ce trebuia. Cele mai multe si mai valoroase imagini nu au fost culese dind un „search” pe calculator si, pac, aparea Phoenix. Efectiv am luat la rind casetele din arhiva si-am dat praful la o parte. Am gasit acolo piese si filmari care nu se afla nici la Radio, nici la Electrecord.

Maratonul de la Stufstock. Nimic nu se compara cu Stufstock 2004, festivalul pe care l-am prezentat in doua transmisii de cite 9 ore in direct. Sint foarte legat afectiv de acest festival.

Primul vinil cumparat. „Club A 1981”, o compilatie de rock cu piesele cintate la Festivalul de la Sala Palatului in acel an. Era primul concert din Romania pus vreodata pe un disc. Sint pe el toate trupele in voga de atunci: Sfinx, Pro Musica, Semnal M, Post Scriptum, Accent, Basorelief, Domino. Acum am in total vreo doua-trei mii de albume.

Imi trece cel mai bine prin timpane. Muzica lui Ilie Stepan de la Timisoara, Rock Filarmonica lui Florian Chelu, Icory, Razvan Crivaci, Phonopia, Hans Knall din Alba Iulia, Implant pentru Refuz, Luna Amara, Vlaicu Golcea, Travka, Messe, Trooper, Luiza Zan, Maria Raducanu. Am o nostalgie pentru muzica din liceu, perioada in care mi-am format cultura muzicala. Merg la birou si-ti fac o lista completa.

Underground-ul la lumina. Daca esti pasionat, nu e greu sa promovezi muzica underground. Faptul ca fac emisiuni pentru TVR Cultural, care imi da de fiecare data mina libera, e un avantaj.

Barul lui Ionescu. Un bar cu separeuri pe genuri muzicale. Ar fi fain sa existe si o sala de proiectie pentru filmari de arhiva. Si, mai ales, sa se cinte live.

Televiziunea lui Ionescu. Poate ca o sa propun celor de la TVR sa facem un post de muzica pentru ca avem o buna rezerva strategica. As da inclusiv muzica simfonica, jazz si manele. Au publicul lor si e democratie.

Cartea. „Muzici si faze”, de Ovidiu Verdes. E o carte arhetip. Am impresia ca acolo gasesc fostii mei profesori, porecle ale unor colegi de liceu. Ma confund de-a dreptul cu autorul. Mi-as dori sa-l cunosc intr-o zi.

Mai mult decit televiziune. Urmeaza cartea documentara si ulterior DVD-ul „Timpul chitarelor electrice – Jurnal de calatorie in arhiva TVR”. Include istorii ale trupelor rock reprezentative: Phoenix, Iris, Semnal M. Am inclus insa si muzica folk sau usoara.