Muzica lui poarta amprenta suferintei. Versurile mustesc de autoironie dar si de critica la adresa unei societati decazute. La 35 de ani, Florin Chilian nu-i o victima care isi plinge infringerea. Este un invingator care si-a gasit puterea renasterii in propriile-i rani. Durerea dulce-amaruie transcede muzica si textele sale. Si nu-i un sentiment jucat de-amorul artei. E firul rosu al unui parcurs biografic straniu.La trei ani si jumatate fugea dintr-un camin-internat, unde fusese «uitat» de cei care-l cresteau. La 16 ani isi cistiga existenta ducindu-i sculele lui Vali Sterian. A invatat sa cinte singur, fara sa urmeze cursuri speciale, si isi compune melodiile. Isi scrie singur textele, care, de fapt, sint adevarate poeme. Astazi, este unul dintre cei mai promitatori cantautori romani. Un muzician complet, care amesteca magistral folk-ul, jazz-ul si rock-ul. Vocea sa, usor nazala, al carei timbru trece de la unul ragusti la tipat, il face special.
A debutat pe marile scene relativ tirziu, la 30 de ani, si a facut furori cu primul album, Iubi – interfata la realitate (in 2001). Al doilea album, Zece porunci, de inspiratie biblica, va fi o palma data tuturor ipocritilor. Pe Florin Chilian il puteti vedea, uneori, in concert la Casa Eliad din Bucuresti.
- Cum ai intrat in muzica ?
- Intimplator. Din clasa a X-a a trebuit sa ma intretin singur. M-am angajat la Compania de sunet a lui Vali Sterian. A fost marele meu noroc. Acasa nu aveam casetofon, pick-up sau radio. La concertele lui Vali Sterian am inteles ce este muzica. Veneam acasa si repetam in nestire acordurile pe chitara pina cind imi ieseau. La 17 ani cintam intr-o trupa a liceului, Rubin. Am participat la festivaluri de folk si am si luat premii. Insa, mi-a fost teama sa fac muzica la modul profesionist, pina in urma cu citiva ani.
- Cum te-ai hotarit sa traiesti numai din muzica ?
- Nimic din ce-am facut pina pe la 30 de ani nu mi-a placut. Am lucrat trei luni, inainte de 1989, intr-o intreprindere, dar nu mi se potrivea meseria de mecanic de intretinere. Dupa revolutie, am plecat in Franta, sa-mi fac bani de-o casa si pentru o chitara. Nu m-am impacat cu ideea de a ramine afara. M-am intors intr-o zi si m-am angajat intr-un cazino din Bucuresti. N-am rezistat mai mult de citiva ani. La un moment dat mi-am spus ca as putea sa-mi implinesc visul – o casa la curte, cu o pisica, un ciine si pian in living – cintind. Adica sa fac ce-mi place si sa cistig bani pentru asta. Banii inseamna pentru mine libertatea de a face ce doresc, nimic mai mult. Nu poti fi independent si sa faci ce-ti place daca esti sarac.
- Succesul cu Iubi ti-a deschis calea spre bogatie?
- Nu, dar oricum mi-e mai bine. Mi-am cumparat un apartament si un Trabant. Prietenii imi spuneau ca mai bine dadeam toti banii pe o limuzina, care sa ma reprezinte. Le-am spus ca nimic nu ma poate reprezenta mai bine decit muzica mea.
- Ai un model de muzician spre care tinzi ?
- Nu. Ca model de atitudine artistica il prefer pe Vali Sterian – un rebel. Dar nu pot spune ca il am drept model in adevaratul sens al cuvintului pe Vali Sterian. El mi-a fost un foarte bun prieten, m-a influentat foarte mult, mai ales ca ramasesem fara tata. Moartea lui Vali m-a apasat; ii simt lipsa si acum… Dar nu am mers catre un model reprezentat de el.
- Esti tentat de o cariera muzicala peste granita ?
- Nu sint confortabil decit in limba romana. Desigur, mi-ar placea sa am succes in strainatate, dar este foarte dificil de inteles ce spun eu pentru occidentali, de pilda. Acum imi sint traduse in limba engleza “Iubi” si “Cintecul lui Tanase”, dar nu stiu daca le voi putea lansa afara, pentru ca este vorba de multi bani.
- Cintecul lui Tanase este o defulare a unor frustrari adinci…
- Este povestea mea si a surorii mele. Eu chiar sint un personaj tragic si imi asum asta. Pina acum m-am inspirat numai din ceea ce am trait si am fost sincer. De fapt cred ca in arta este foarte important sa fii sincer.
- Multe din melodiile tale sint impregnate cu un puternic mesaj social, asa cum este “Cintecul lui Tanase”. Ai ales sa te opresti asupra acestui tip de mesaj doar pentru ca radacinile lui iti erau familiare sau de ce ?
- Pentru ca am ochii deschisi si ma izbeste realitatea. Este o prelungire a gestului de a iesi in strada pe 21 decembrie 1989, alaturi de Vali Sterian, si a celui de a participa la manifestatiile anticomuniste din Piata Universitatii, in 1990. Din acelasi motiv fac o emisine la Radio Romania-Tineret, de marti pina joi, intre orele 23.00 si 01.00, in care discut cu ascultatorii. Vorbim mai ales despre politica si despre ceea ce se intimpla in cimp social; despre muzica, doar intimplator.
- Urmatorul tau album se va numi Zece porunci. Ce te-a impins sa pui pe muzica cele zece porunci ?
- Nu sint ceea ce se cheama un credincios practicant, desi sint botezat ortodox si cred in Dumnezeu. Insa, am gasit o sursa de inspiratie in cele zece porunci. Fiecare melodie va fi o poveste despre una dintre poruncile divine, iar fiecare porunca va fi ilustrata de o meserie. De exemplu: sa nu minti! – corespunde profesiei de avocat ; sa nu preacurvesti!- incarnata perfect de politicieni si asa mai departe. In ultima instanta, este vorba tot despre un mesaj social.
- Cind va fi gata albumul ?
- Greu de spus. Am nevoie de vreo 12.000 de euro pentru a-l imprima si inca nu am gasit banii. Mi-am facut o asociatie culturala prin care voi incerca sa adun fondurile. Nu vreau sa apelez la o casa de productie, pentru ca ar putea incerca sa-mi impuna cum anume sa-mi fac albumul si nu vreau asta.
- Deocamdata, muzica ta este gustata numai de cunoscatori. Nu te-a ascultat prea multa lume din pricina slabei mediatizari. De ce crezi ca presa, in general, televiziunile si posturile de radio, in special, nu te promoveaza ?
- Pentru ca nu sint un produs media. Sint exact contrariul a ceea ce promoveaza Star-sistemul: scriu versuri bune, cint bine, nu sint blonda cu dimensiunile 90-60-90, sint heterosexual. Pe deasupra imi permit sa fiu obraznic, tocmai pentru ca ma incapatinez sa reusesc in afara Star-sistemului.
http://www.romfest.org/rost/dec03ian04/chilian.shtml
