Aseara, pe Stadionul Cotroceni, cei 15.000 de romani prezenti au sarbatorit muzica de calitate, costumata intr-o trupa legendara, Deep Purple. O trupa atat de simpla, fara compromisuri, care canta cu atata suflet, a demonstrat ca si dupa 40 de ani poti canta cu aceiasi pasiune si dedicare ca si in anii `60, ba chiar mai mult, sa o faci in cadrul unui turneu foarte lung, ce a acoperit aproximativ tot globul.
Stateam aproape perplex in fata scenei la prima piesa privind socat cum 5 oameni care probabil ar fi putut fi bunici ai aproape intregului stadion, se dedica in asemenea hal instrumentelor si muzicii, incat ai fi putut crede ca ei au inventat-o. Fara compromisuri, direct, sub cea mai pura forma posibila, Deep Purple au aratat Romaniei aproape formula care i-a facut celebri, evident cu mici modificari.
Cu un Steve Morse la fel de tanar atat muzical cat si spiritual ca intotdeauna, cu un Don Airey care facea clapele sa transpire si cu un Ian Gillan carismatic si plin de putere ca la prima tinerete - hard-rock-ul englezesc a daramat barierele timpului.
Nu ma asteptam sa vad atatea suflete indragostite de muzica lor aplaudand, cantandu-le versurile ba chiar plangand cu tricourile Deep Purple din dotare, intr-o tara in care muzica buna devine un termen din ce in ce mai ambiguu.
Trecand cu bunovainta peste problemele de sunet - a picat PA-ul de cel putin 6 ori - peste cozile interminabile de la intrare, peste intarzierea de peste o ora show-ului englezilor, peste frigul de afara, si peste cozile la bere, eu sunt cat se poate de recunoscator echipei de la Modus ca am vazut o legenda in carne si oase in Bucuresti. La fel ca si la Rolling Stones, unde magia spectacolului si a muzicii a fost cumva umbrita de aceste comentarii acide, uitand esenta - `I-am vazut pe Stones ', sper ca macar la acest concert publicul sa aprecieze eforturile depuse atat de organizatori cat si de trupa pentru a creea aceasta seara magica de 31 octombrie.
Cu piese ca Pictures of Home, Into The Fire, Strange Kind of Woman, Rapture of the Deep, Woman from Tokyo, Knockin at Your Backdoor, Lazy, Perfect Strangers, Space Truckin’, Highway Star, Smoke on The Water (thanks zoso), englezii au revigorat si incalzit atat fanii mai vechi cat si pe cei mai noi, chiar daca acestia au tremurat si au degerat aproape 3 ore la cozi asteptand inceperea concertului.
Show-ul de lumini fantastic, prezenta scenica de nota 10, sunet-ul foarte bun (in-afara problemelor de mai sus de care am inteles ca a fost vinovata chiar echipa lor tehnica), si cei 15.000 de fani, au creeat aseara pe stadionul Cotroceni un adevarat templu dedicat muzicii bune, si m-au ajutat sa retraiesc zilele de demult cand umblam cu blugii rupti desenati cu pixul si cu tricouri cu Zeppelin, Purple sau Doors. La anul Deep Purple implinesc 40 de ani. Le urez de pe acum un calduros La Multi Ani si poate ii vom revedea si atunci.
http://www.metalhead.ro/Recenzii-Cronica_Deep_Purple___Trick_Or_Treat_la_Bucuresti-242.html
